În seara de ajun
Îngerii șoptesc colinde…
Noaptea începe să se lase,
Steaua magică se aprinde,
Este liniște în case…
Adormit într-o poiată,
Rumenel în obrăjori…
Ale maicii brațe-l poartă,
Duioșia-ți dă fiori…
Energia te amețește,
An de an se naște Isus
Jugul lumii nu-i poveste,
Undeva acolo sus..
Nemurirea-ți dăruiește!
Cristina Tunsoiu
Redactor coordonator: Maricica Miloievici
Redactor șef: Camelia Boț
E VREMEA COLINDELOR
E cald la gura sobei și e bine,
Vremea colindelor, uite că vine!
Rămân în urmă zile călduroase,
E iarnă peste lume și în case,
Mulțimi de fulgi se scutură din nori,
E iarnă și ne vin colindători,
Așa cum ne-au venit de-atâtea ori.
Colindele se-aud târziu în noapte,
Orașu-ntreg adoarme printre șoapte.
Luminile se-aprind de sărbători,
Iar fulgi de nea se cern ușor din nori.
Nimic nu va mai fi ca înainte,
Dorințe ne vor fi îndeplinite.
E iarnă și-i Ajun de Sărbători,
Luminile se-aprind, ne dau fiori.
Oriunde îți întorci acum privirea,
Răsar speranțe, râde fericirea.
Cristina Ghindar Greuruș
Redactor coordonator: Maricica Miloievici
Redactor șef: Camelia Boț
Primii fulgi de nea!
Peste dealuri amorțite
Rotocoalele de fum,
Inocente și grăbite
Merg spre ceruri de acum!
Inimile înghețate
Iertări care nu mai vin,
Fac ca iarna să ne-arate
Un decor de vis sublim!
La un semn, ca din poveste,
Ghiduș ca un copilaș,
Inocent se așază peste
Dealuri, case și imaș!
Elegant în coborâre
Nestatornic uneori,
Este prima fulguire…
A argintului din nori!
Cristina Tunsoiu
Redactor coordonator: Maricica Miloievici
Redactor șef: Camelia Boț
ÎN GÂND ȘI-N SUFLET VĂ CUPRIND
…pe-acei ce Pruncu-L preaslăviți,
al inimii mele colind
e pentru voi, cei ce iubiți.
Iubirea este Dumnezeu,
precum Scripturile au spus!
Acea Iubire-o-ndrept și eu
către voi toți, prin Cel de Sus…
Eu sunt un simplu călător
vremelnic – umbră pe pământ –
…sunt nesecat izvor de dor
de-acei ce astăzi nu mai sunt.
Celor ce-au mers la Tatăl Bun,
celor ce sufletu-mi citesc,
înalț colind în prag de-Ajun
cât timp mi-e dat să viețuiesc.
Colindul meu de îl primiți,
voi ști că-i semn venit din Cer!
……………………………………………….
…eu, CLIPĂ sunt… și-aș vrea să știți
că vin să dau, nu vin să cer…
Redactor șef: Camelia Boț
COLINDUL BUCOVINEI DIN SIBIU
Autor: Gheorghe APETROAE
Aici sfințite-s zilele cu frumuseţi de datini
cât Vifleemu-n flori de chiparos
și cu eros în ASTRA transilvană
colinzi urmaşii locului din care-au fost …!
Lumina cea mai caldă arde-n candele
cu clopoţei şi voci trandafirii…
Prin tot regatul ASTREI paşte Mielul:
credinţa cerului în stea la Beit- Sahur…!
Ne sunt frumoşi şi tot mai crişti copiii:
brazi argintii pe zăpezite bolţi…!
Cuvântul s-a împodobit cu sânge-cântec:
colind de serafimi la naşterea-n Hristos…
La locuri ale tale – vise, ale Bucovinei sfinte,
revii cu ele-n gând: lumini cu har divin…
Lor, cerul să-l iubești și dorul să le-asculți,
tu, din Sibiu, le tot colinzi cu-acelaș legământ…!
„Foaia Poporului”, nr. 11 – 12, 1995-
poet consacrat
Redactor șef: Camelia Boț
Tu-mi ești
Tu-mi ești lacrimă și zâmbet, mi-ești potop și cer cu stele,
Pietrelor le dai un suflet și-mi faci pod din rămurele,
În albastrul meu privești, râurind a gingășie,
Din ninsori, altar zidești și-i pui flori de iasomie.
Tu-mi ești brațul ce mă prinde, când furtuna mă doboară,
Stelele-n lacrimi arzânde, când începe să mă doară,
Când începe mătrăguna în veșmânt să se-nfiripe,
Otrăvindu-mi rădăcina, micșunele pui în clipe.
Tu-mi ești dor și-mi ești acasă, fremătând in liliac,
Îmi ești pâinea de pe masă și amurgul din cerdac,
Zarea mea o faci icoană și-mi săruti trei ghiocei,
Care-au apărut sub geană, și buchet îți faci din ei.
Redactor șef: Camelia Boț
DESPRE RĂUTATE.
Chiar dacă unii astăzi mă înjură
Și vorbe grele îmi aruncă
Am izbutit cu grea măsură
Doar prin răbdare și prin muncă
Sunt mulți pe lume fără caracter
A căror cruntă răutate
Te face să te simți stingher
Chiar dacă știi că ai dreptate.
Sunt unii cu suflet de gheață
Și bunul simț nici c-au avut
Ei trec degeaba prin viață
Căci doar atâta au putut.
Degeaba cauți suflet mare
La unul care are golănia în sânge
Căci dacă educație nu are,
De el nimic nu se va prinde.
Să ii lăsăm să-și rumege prostia
Atâta pot, atâta cred că știu
Căci ei nu știu ce-i omenia
Iar bunul simț, e vorbă în pustiu…
Stefan Sitaru Din volumul ÎN PRIBEGIE.
Redactor șef: Camelia Boț
RENAȘTERE
Azi m-am născut
Cu inima ta
Bătând
În locul
Inimii mele.
Ochii mei s-au închis
Din vremea când,
Pasul meu
Își uitase cadența
Către lumină!..
Îmi rămăsese
Doar mâna întinsă
Către icoană
Ca semn al trecerii mele
Prin lume!
Redactor șef: Camelia Boț
Vai mie
Vai mie,
îi zic iubitei,
am ajuns
să mă tem
de anii mei,
că-s prea mulţi
şi sunt prea grei…
când mă mai întreabă
unii-alţii
de mai ştiu ceva de ei
evit să le răspund
că nu ştiu nici când,
nici unde a rămas
ceva din ei …
Nu am timp de numărat
căci mă cere infinitul
ca să-i aflu tainele
îmbrăcându-i hainele
Nu ştiu mâine ce va fi
de-oi mai fi
or n-oi mai fi…
Poate vântul o mai şti
brazilor mă vă şopti
cât am fost
şi oi mai fi…
Redactor șef: Camelia Boț
Voalul infinitului
~Camelia Boț ~
Răsună aievea
un imn convulsiv,
atârnat de un peisaj hieratic,
ca o dorință de eternitate…
Gânduri abisale,
împrăștiate-n pulberi de atomi
se-adună-n contemplări incomode…
Cel mai dur asalt,
cea mai aprigă dorință,
rup voalul infinitului,
aprinzând lumina-n pupila cerului,
bătând cu inima universului
peste cei netreziți din vii…
Redactor șef: Camelia Boț
