Zbor spre înălțimi

Zădărnicie
Doina Botusan

Eu trudesc să fac castele din nisip și fantezii, vine vântul din Siberii și le-mprăștie pe mare, ud cu valuri praf de stele, zidesc altele mai ‘nalte, mi le-năruie pe toate, timpul cel făr’ de-ndurare.

Dar nu-mi pasă că nu-i pasă, timpului de cât trudesc, iar castele construiesc, în Antarctica, din gheață, sunt zăpezilor craiasă, rece ca un iceberg, îmi chem renii și alerg, între teamă și speranță.

Teamă mi-e că din Sahare, cu canicula-i fatală, vine-ncălzirea globală, și-o să le prefacă-n ploaie, voi fi castelana care, c–o flotă de submarine, va plonja printre ruine, sa salveze ce mai poate de puhoaie.

Vântul, timpul și cu focul, sper dazastrul să-și amâne, până pe pământ stăpâne vor fi lumina și pacea, să mă vindece de șocul ce-am avut atunci când moartea, mi-a furat eternitatea, și zidirea mi – a făcut-o harcea-parcea.

Eu trudesc să fac castele cu ferestrele la sud,, mersul timpului s-aud, cutreierând veșnicia, pun toteme sub podele, și din nou ca să nu fie truda mea zădărnice, zidesc Ane cu mistria.

Duhul Anelor zidite, neâncetat mă bântuie,
Le fac templu din cuvinte, zeii să le mântuie.

Redactor șef Camelia Boț

ÎN STRAIE DE CUVÂNT

Nu- s eu pe-aici prin cele de cuvinte,
E ne-nțelesul care mă cuprinde.

Eu, din clepsidre îngropate-n veac,
Mă-ntorc în lutul meu de om sărac
Și din încremenirea de muzeu
Mă recompun din cioburi să fiu eu.

Te rog, nu-mi lua marama de pe cap!…
De mine însămi nu voiesc să scap,
Că numai ía maicii și catrința
Mi-au înflorit lumina și ființa.Chiar dac-ai mei nu au purtat opinci Le simt în talpa mea, călcând pe-aici. În hore de ciuleandre-i frământat Pământul, de opincă măsurat. Te rog, mai lasă-mă atât cât sânt Să-mi fierb cuvântu-n oale de pământ Și să-l undesc cu lingură de lemn, Cu semnul sfânt al crucii să-l însemn. Să-l fierb încet pe vatra licărind Și-apoi, în tindă , masa mea să-ntind, Măsuța mică, cea cu trei picioare, Cu scaune pitite în uitare. Să-l torn în străchini aburind cuminți, Miresme pentru-ai mei și pentru sfinți, Veniți pe calea robilor să stea Cu rugăciunea lor la cina mea. GEORGETA RADA 7 iulie 2021

Glosă

• undésc v. tr.
  (d. undiță saŭ vsl. ◊onditi, rus. úditi). Pescuĭesc cu undița. Umblu cu lingura ca să scot o bucată de carne, de pește: a undi pin borș. V. intr. Cor. Ĭes la suptafață.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Recuzită
~Mira Minu~

Se strecoară vorbe, hramuri vechi se-ngroapă,
Arhitecții lumii hăuri vii ne sapă …
Din pustii, vin hunii sufletelor noastre
Să-i încerce funii păsării măiastre.

Nerostiri se crapă pe la colțuri hâde,
Spectatori, cu ochii-nchiși la timpuri nude,
Se-nvârtesc în cercul șarpelui, căci coada
Și-o înghite-ntruna, omul e doar nada.

Suveniruri roșii dau să se-ntrevadă
Din unghere strâmte, unghiul drept se-noadă,
Nu e-nchinăciune, ca să n-o jertfească
Lăcomia vremiii, să n-o pervertească.
..
Un ceaslov zvâcnește, ridicat din moarte,
La un miez de noapte, flăcări mari împarte!
Ce n-a fost cu veacul, vine-acum cu ceasul,
Dau năvală muguri, lung ne-a fost pripasul.

Redactor șef Camelia Boț