Alungă tristețea ce-n suflet pătrunde, Alungă durerea ce-i mare și-i grea, Fii vesel, zâmbește oricând și oriunde Și lasă speranța pe umeri să-ți stea!
Alungă durerea ce inima-ți frânge Și lacrimi ce-ți curg din ochi obosiți, Alungă iubirea ce-o vezi cum se stinge! Degeaba te dărui când iubire nu simți.
Alungă imagini ce-ți stăruie-n minte, Alungă și gânduri ce-ți vin uneori, Alungă vii șoapte, alungă cuvinte, Alungă sărutul ce vine în zori!
Alungă trecutul cu-a lui suferință, Alungă-amintirea ce-atât te-a distrus, Alungă tăcerea și orice dorință, Iar peste toate, să fii mai presus!
Nu- s eu pe-aici prin cele de cuvinte, E ne-nțelesul care mă cuprinde.
Eu, din clepsidre îngropate-n veac, Mă-ntorc în lutul meu de om sărac Și din încremenirea de muzeu Mă recompun din cioburi să fiu eu.
Te rog, nu-mi lua marama de pe cap!… De mine însămi nu voiesc să scap, Că numai ía maicii și catrința Mi-au înflorit lumina și ființa.Chiar dac-ai mei nu au purtat opinci Le simt în talpa mea, călcând pe-aici. În hore de ciuleandre-i frământat Pământul, de opincă măsurat. Te rog, mai lasă-mă atât cât sânt Să-mi fierb cuvântu-n oale de pământ Și să-l undesc cu lingură de lemn, Cu semnul sfânt al crucii să-l însemn. Să-l fierb încet pe vatra licărind Și-apoi, în tindă , masa mea să-ntind, Măsuța mică, cea cu trei picioare, Cu scaune pitite în uitare. Să-l torn în străchini aburind cuminți, Miresme pentru-ai mei și pentru sfinți, Veniți pe calea robilor să stea Cu rugăciunea lor la cina mea. GEORGETA RADA 7 iulie 2021
Glosă
undésc v. tr. (d. undiță saŭ vsl. ◊onditi, rus. úditi). Pescuĭesc cu undița. Umblu cu lingura ca să scot o bucată de carne, de pește: a undi pin borș. V. intr. Cor. Ĭes la suptafață.
Dimineața mai răsfiră fulgi de noapte-ntr-un zuluf, În plutiri diamantine trece-o lebădă prin stuf Ca o-nfiorare dulce. Barca mea brăzdează lacul Încărcat cu flori de nufăr… Se trezește pitpalacul.
Un salcâm cu flori uituce dă albinelor binețe, Cerne ziua voal de stânjeni peste-ntinsul cu fânețe, Flori de mentă, grațioase, bat din gene violet… Un măceș fără petale coarna-și unduie cochet.
Evadați de prin grădină, doi sălbatici trandafiri Se împreunează dulce în al florilor potir, Ca-ntr-un rit de cununie pe-un altar de lut încins…
August. Febră și iubire…bălți de soare într-un vis.
Ne-aruncăm absurd printre cuvinte Și în vârtejul lor adânc, prin trup, Tot încercăm să le salvăm pe cele sfinte, Dar ce păcat...din rădăcini se rup!
Nici gândul pașnic nu le mai găsește, Nici zâmbetul crestat în zori pe chip, Doar fapta rea mereu ne urmărește Ca pasul ce se adâncește în nisip.
Și-n ziua ce-o să vină tot sperăm Ca plânsul ploii să împrăștie nisipul. Cuvinte-flori în noi să semănăm Și-n brazde de culori,să ne răsară chipul!
Dar în oglinda vieții,goi, de vom privi Tot întunericul din noi, de ea se sparge Iar fapta rea sub tălpi se va strivi Și gândul rău, tăcut, se va retrage...
Se strecoară vorbe, hramuri vechi se-ngroapă, Arhitecții lumii hăuri vii ne sapă … Din pustii, vin hunii sufletelor noastre Să-i încerce funii păsării măiastre.
Nerostiri se crapă pe la colțuri hâde, Spectatori, cu ochii-nchiși la timpuri nude, Se-nvârtesc în cercul șarpelui, căci coada Și-o înghite-ntruna, omul e doar nada.
Suveniruri roșii dau să se-ntrevadă Din unghere strâmte, unghiul drept se-noadă, Nu e-nchinăciune, ca să n-o jertfească Lăcomia vremiii, să n-o pervertească. .. Un ceaslov zvâcnește, ridicat din moarte, La un miez de noapte, flăcări mari împarte! Ce n-a fost cu veacul, vine-acum cu ceasul, Dau năvală muguri, lung ne-a fost pripasul.
Pentru a putea zbura spre înălţimi, pasărea trebuie să urască pământul fiindcă altfel s-ar zdrobi de prăpăstii, cutremurându-se de frumuseţea prăbuşirii
În căderea lor, frunzele ar trebui să urască tăcerea ierbii fiindcă altfel s-ar izbi de umbra noastră întrepătrunsă prin arșița nopții, cutremurându-se de splendoarea plutirii
Tu, ca să poţi exista mai departe a trebuit să-mi urăşti sângele fiindcă altfel ai fi rămas iertată în mine, cutremurându-te de frumuseţea sinuciderii
Dragi prieteni, dați-mi voie, să mă laud. Iar am cu ce! Sau să trec direct la povestea care vreau s-o împart cu voi? Și una și alta … nu-i așa? Încă mai păstrez ecoul celei mai proaspete tabere literare la care am participat … Dunavățul de Jos, Tulcea, în organizarea poetei Olga Văduva (Grigorov), încă un motiv de a repeta felicitările, de a mă reîntoarce la amintiri, la emoții, la bucurie. Vorba copiilor ,,mai vreau acolo!”. Și eu mai vreau! Și noi mai vrem, veți zice! Eu, încă nu mi-am terminat de punctat emoțiile. Mai am de scris! De finalizat jurnalul. Mai ales că am promis publicarea unui volum antologic, pentru care mi-am asumat responsabilitatea. Între noi fie vorba, deja am început munca la volum, deși el va fi lansat abia în ediția 2022 a taberei literare. Doamne ajută să fie bine! Să fim sănătoși și fericiți! Să ajungem acele vremuri! Abia aștept! Sincer … Azi, aici, însă, despre o altă bucurie vreau să vorbesc. Despre darurile primite în această tabără, de la scriitoarea Violeta Bobocea, mulțumindu-i, pentru ele. Este vorba despre volumele:
SUNT BOB DE ROUĂ, apărut la Editura Izvorul Cuvântului, Buftea, 2020, ISBN 978-606-058-120-8, 120 p., cu un cuvânt de întâmpinare, numit Cuvântul editurii, semnat de Florin Căprar, care spune: ,,Am încercat să sintetizeze și să scot în evidență focul creației arzând în sufletul fremătând sub liniștea cuvintelor, al Violetei Bobocea, un foc atât de intens și atât de frumos, de care are nevoie lirica românească”, (p. 8). ,,Sunt un fluture singuratic în bătaia vântului, o frântură de vers într-o existență incertă, o frunză răvășită de tristețe, un bon de rouă pe o penală de trandafir, un fir de iarbă uitat în calea trecătorilor. Sunt o doină de dor fredonată în gând, doar o blândă poveste revărsată-n amurg, un gând răzleț în amintire”, poezia care poartă titlul cărți, p. 10, Sunt un bob de rouă. Mulțumesc dragă prietenă. Sincer, abia aștept să am timpul necesar de a mă opri la lectură. Respect și prețuire profundă … Vorba mea, pupici și îmbrățișări!
ETERNA CĂUTARE, volum de versuri, apărut la Editura Editgraph, Buzău, 2020, ISBN 978-606-663-889-0, 102 p., copertă și tehnoredactare îngrijite de Eugenia Enescu-Gavrilescu și o prefață, ,,Eterna căutare” în inima poetului, semnată de Nicolae Toma – prozator, poet, critic literar, jurnalist de investigație, editorialist, membru U.Z.P.R., ce-și finalizează prefața cu un îndemn, care-mi prea place: ,,Îndemnul meu pentru autoare este unul clar: Scrie, scrie și nu te opri!”, p. 9. Iată, dragi prieteni, poemul Eterna căutare, care poartă numele volumului: ,,Omul caută cu o sete nestinsă de-o viață răsăritul și apusul, realitatea și visul, dorul din ape, setea de paradis, neliniștea din priviri, unicitatea clipei, incertitudinea seculară, nostalgia lumii astrale, lumina din sufletul pustiit de veacuri, culpa din păcatul originar, înțelesul destinului ancestral al omenirii, rostul și credința, nemărginirea, dar și regăsirea de sine. Omul caută veșnic răspunsuri între tăcere și logos”, p. 11.
MINUNILE LUMII MODERNE, în colaborare cu Mihai Isofache, un volum apărut la Editura Izvorul Cuvântului, Buftea, 2020, 70 p. ISBN 978-606-058-071-3. Vreți să știți ,,minunatele-minuni” ale lumii cuprinse în volum? Iată-le: Marina Bay, SuperTree Grove, Turnurile Petronas, Excalibur Hotel, Sheraton Huzhou, Sun Cruise Resort, The Sage Gateshead, Muzeul Guggenheim, Opera din Oslo, Orașul Artelor, Market Hall, National Centre, Palau, Pădurea verticală, Casele cubice, Clădirea Lotus, Turnul REN Shanghai, Clădirea pian din China, Gare do Oriente, Emporia, Clădirea CCTV, Turnul F&F, Turnul Tornado, LEED hotel Beijing, Beijing Aquatics, Phoenix Media Center, Galaxy SOHO Beijing, Cuptorul solar Odeillo, Rush University. Felicitări, prieteni dragi. Mulțumesc pentru că sunteți în viața mea. Pupici și îmbrățișări …
BUZĂUL ÎNTRE MIT ȘI REALITATE, apărut la Editura Izvorul Cuvântului, Buftea, 2020, ISBN 978-606-9040-93-5, în colaborare cu Mihai Isofache – clasa a XII-a J, Cătălina Nistor – clasa a XII-a D, Remus Anton – absolvent și Ștefan Ionescu – clasa a XI-a H, elevi au Colegiului Național ,,Mihai Eminescu”, Buzău. O lucrare extrem de interesantă. Felicit conceptul volumului și colaboratorii. Capitole, precum Buzăul în trecut, Bazarul din Buzău, Buzăul de astăzi, Locuri mirifice din Buzău (Valea Chihlimbarului, Muzeul Chihlimbarului, Poiana Cozanei), Așezările rupestre, Legenda vulcanilor noroioși, Lacul vulturilor – sunt doar câteva date ce reprezintă interes obiectiv și atracție. Felicit întâi elevii participanți, apoi dascălul Violeta Bobocea, omul de la catedră, cel care și-a asumat întreaga activitate de coordonare a volumului. Sunteți minunați! Și cred că mai puteți face astfel de minunății.
MENIRE SACRĂ, apărut la Editura Izvorul Cuvântului, Buftea, 110 p., ISBN 978-606-058-090-4, redactor de carte Elena Zamfir, un cuvânt de întâmpinare al volumului, Un exemplu de dăruire, semnat de Elena Căpățînă, L.S.R. și Omul de la catedră, semnat de autoare. Draga mea prietenă, nu îmi aduc aminte dacă am mai văzut un asemenea demers. Ideea este extraordinară, de a antrena în proiect elevii. Superb! Iubesc ideea. Promit, cât mai curând, să-mi fac timp pentru lectură, dar trecand peste toate cutumele, cu acest volum voi începe. Îmi stârnește interesul și curiozitatea. La o ,,trecere în revistă”, fugară, am observat că este vorba doar despre elevii clasei a XII-a. Bravo lor! Felicitări tuturor … Și pentru că tot vorbim despre elevii de liceu, despre tinerețea lor, despre viața și meseria de dascăl, voi finaliza toate acestea cu poezia Îndemn, dedicată ,,Elevilor mei”, p. 102. ,,Lecțiile-s o încântare, Le așteaptă fiecare, Le vorbești despre viață, Îi îndrumi, le dai povață.
Pe al vieții drum mereu, Să învingi, să fii erou! Viața-i continuă luptă, Cu o față nevăzută!
Să fii om cu-adevărat, Consecvent și educat, Să alegi tot ce e bun, Nu te-opri nicicând din drum!”.
Zbor spre înălțimi 