Zbor spre înălțimi

Sfârșit de an

Mai număr zilele din an
Ce se grăbesc să se sfârșească
În timp ce nostalgii noian
Mai vor cu amintirea să mă urmărească.

Îmi picură lacrimi de ceară
Pe sufletul ce veselia a uitat,
Cu umbra zâmbetului de odinioară
Mai cred în revenirea timpului lăsat.

Fulgii de nea se-mpotrivesc
Să zboare cum făceau anii trecuți.
Nici oameni de zăpadă nu zăresc,
Nici glasuri de copii nu mai asculți.

Îndepărtarea mă sfidează crunt
Și cât mi-e dor de omenie!
Mă cert cu gândul meu mărunt,
Din tot ce-a fost, ce-o să mai fie?

Ridic privirea către cer
Și la întrecere mă iau cu visul.
O rugăminte am și doar atâta sper
Să mă asculte îngerii și Paradisul.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Și noi suntem români

Pleacă românii din țară
Se duc precum păsările călătoare
Și cine știe când se vor mai întoarce
Vreodată români cum au plecat

De ce să mai stea într-o țară
Unde sunt mai străini
Decât străinii care ne-au copleșit
Cu bunăstarea promisă

Pâinea noastră cea de toate zilele
Tot mai neagră și mai aspră
Tot mai greu de agonisit
i-a gonit pe copiii noștri peste mări
iar copiii lor născuți în țări străine
vor uita țara de unde au plecat părinții
și nu vor mai vorbi
și nici gândi românește

Ne pleacă copiii și nu știm
Dacă se vor mai întoarce vreodată
Exodul sărăciei dintr-o țară bogată
Poate că acesta e blestemul peste români
Să tolerăm nebunia unor politiceni parveniți

Dar mergem mai departe aplecând capul
Și sperând că într-o zi apăsarea
Va fi mai blândă și poate că odată cândva
România va renaște din cenușa
Unui popor umilit

Nicolae TOMA

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Hai să trăim ‘nainte de-a muri
Autor: Flori Cristea

Ne-mpiedicăm de prea multă mișcare,
De legi sinistre și de bolșevici,
Dar nu-i vreun univers atât de mare,
Cum este mușuroiul de furnici.

Decât în stupul harnicei albine,
Nu vei găsi în vaste biblioteci,
Așa perfect și simplă-nțelepciune,
Nimeni nu va croi mai drept poteci.

Ne zbatem dezbătând ce nu se-ntâmplă,
Făcând scenarii și luând măsuri,
Simțind răceala glonțului pe tâmplă,
Cu mască peste mască pe figuri.

Acumulăm hormonii fricii-n vene
Și devenim de-odată paranoici,
Uitând că primăvara ne dă semne,
Îngenuncheați ca la comandă, stoici.

O viață fără viață ne străbate,
Un timp fără de timp trăim acum,
De renunțăm la simpla libertate
Și ștergem de pe hartă orice drum.

Când rupem punți în loc să facem poduri,
Când inimile nu mai bat sincron,
Nu vom mai ști nici cum să facem noduri,
Vom exista doar preț de un micron.

Neînsemnat și jalnic ne-o fi traiul
În veacul virusat și decadent,
Veți uita vatra, veți uita vătraiul
Și vă veți stinge lent, poate prea lent.

Dar, hai să ne întoarcem la albine!
N-au legi și nici nu au vreun veghetor,
Ele trăiesc netulburate, cum vezi bine,
Fac ce e de făcut și apoi mor.

Murim și noi, nu este îndoială,
Dar până o vom face, cum ar fi
Să rânduim o altă socoteală
Și să trăim ‘nainte de-a muri.

2 ianuarie 2021

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Cercul de ceară

Când tainicele râuri înmărmurite-n ceară
Prind, calde, să se tragă -napoi în lumânări
Învolburând în cercuri, crescând ca umbra-n seară
O albă luminare deschide iarăşi flori.
Albinele grăbite, trezite iar la viaţă,
Fărâmituri de ceară întoarnă spre pistil,
Cu ele doruri moarte desferecând din gheaţă
Se-ntorc din bătrâneţe spre vise de copil.
Cu-mbrăţişări solare coroane de petale
Îngroapă în visare ca-n vrajă la soroc
Neândrăzneli purtate spre crucile din cale,
Spre vârf de munte apa şi floarea spre boboc.
Coborâtor prin lujer spre pumnul de ţărână
Urmezi chemarea primă pe unde-ntâi ai mers,
Te simţi în ocrotire şi te trezeşti pe mână
La duhul de-nceputuri ce te-a zidit în vers.
În ciobul de oglindă te re-ntâlneşti cu tine,
Primeşti o nouă viaţă şi poate un alt ţel
Şi ai mai sta în palmă odihnitor în tine
Dar porţi, peren în vine, chemări de menestrel.
Şi iar te-ntorci, cu crucea crescută peste umeri
Să zbori, să cazi pe lampă în dor de fluturări
Zidirile de vise să arzi şi să le-numeri
Când sta-vei înc-o dată în foc de lumânări.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Se-ntorc acasă românii
Doina Botușan

Vine iar Crăciunul, unul câte unul cu sufletul ars de dor,
Se întorc acasă, românii la masă să stea lângă neamul lor.
Dar le pare drumul lung și se tem că nu ajung înainte de Ajun,
Că îi țin la rând, mișeii care le vând pe nimic plaiul străbun.

Stau prin vămi la coadă, intristați să vadă cum sunt umiliți,
De unii veniți de-aiurea să le cumpere pădurea pentru-o mână de arginți.
-Oare cât or să rămână, cetățeni de-a doua mână, vitregiți de drepturi?!
-Cât or îndura sincopa pe care iar Europa le-a stârnit-o-n piepturi?!

Se-ntorc în țară românii, pe furiș cu dosul mâinii lacrima își streg,
Visând la vremuri mai bune cu o pălincă de prune glasurile-și dreg,
Și se duc cu colindatul să le-asculte Prea Înaltul durerea din lerui-leruri,
Rugându-L ca printre spini s-aprindă dalbe lumini,
precum și în ceruri.

Că le este crud destinul și le cam ajunge chinul la care sunt osândiți,
Când cred c-au scăpat de el, de necazuri fel de fel sunt din nou izbiți.
Demnitatea în picioare le-au călcat-o acei care le fură de ani avutul,
Niște golani parveniți pe pământul lor veniți de unde a-nțărcat iapa mutul.

Se-ntorc în sate românii dar îi latră Doamne câinii că-s demult plecați hai-hui,
Și-au ajuns să fie, pentru-o mizeră simbrie triștii cetățeni ai nimănui.
Nemaisuportând surghiunul, vin acasă cu duimul pregătiți pentru război,
Să lupte cu mafioții ,cu lichelele și hoții, țara să-și ia înapoi.

Alt Crăciun când o să vină să-l petreacă în lumină alături de neamul lor,
Să nu mai umble hai-hui, cetățeni ai nimănui cu sufletul ars de dor .

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

ȘI-N VEȘNICIE TREBUIE IUBIRE

Călătorim din prima zi de viață
Pe drumuri de lumină iubitoare.
Iubirile Luminii nu îngheață
Dacă în suflet mirosim a soare!

Iar sufletul își face datoria
De-a nu se-mbolnăvi de-mbătrânire,
Nici când ni s-o sfârși călătoria!
Și-n veșnicie trebuie iubire!

Eu sunt un călător de modă veche.
Timpu` m-aleargă! Dac-o să mă prindă,
Îndes căciula vieții pe ureche,
Doar nu-s stejar să mă transform în ghindă!

Călătorind, așa se scurge traiul
Cel pământean, dar sufletul rămâne
Precum a fost! Nu i se stinge graiul!
Nici Dumnezeu nu-l ia cu: „Hai, Bătrâne”!

Constantin Mosor, 28 decembrie 2022, București.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Dorință de Crăciun

Azi, Tristețe, îți cer un concediu banal
Martoră vreau să fiu la superb carnaval
Cu lumini de Crăciun, cu steluțe în brad,
Să mă bucur aș vrea de zăpezi care cad!

Azi, aș vrea să mă-ntorc la copilul ce-am fost,
Un colind de Crăciun vreau să-nvăț pe de rost.
Azi, aș vrea să colind, obicei strămoșesc,
Un cadou de la Moș mi-aș dori să primesc.

Să fiu iarăși copil, de părinți alintat,
Vreau să uit că, demult, ei la Cer au plecat…
Să visez, să dansez, să mă bucur aș vrea
Că Iubirea a ales iar cu mine să stea…

Hai, Tristețe, nu-i greu ca, o zi dintr-un an,
Să te bucuri și tu, să îți faci un alt plan!
Pleacă-n lume, te rog, doar atât vreau să-ți spun
Și ne lasă pe TOȚI fericiți de Crăciun!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Dacă ești un om slab nu o să ai niciodată prieteni. Dacă ești valoros nu o să ai susținători, dar dacă ești un om bogat și puternic „aliații” din umbră îți vor spune ” frate”.
(Teodor Dume)

Iubirea e o scânteie divină ce arde nemărginit.
(Teodor Dume)

Nu îți poți controla răutatea dar îți poți controla gesturile.
(Teodor Dume)

Omul se supune necondiţionat doar timpului său.
(Teodor Dume)

Fii înțelept și uită de dușmani, dar nu și de tine însuți.
(Teodor Dume)

Cel care îți mângâie fața ferit de ochii celor din jur își trădează propriile interese.
(Teodor Dume)

Oricât de mic ai fi generozitatea sufletului te va face mare. (Teodor Dume)

Nu valul mişcă piatra de pe fundul apei, ci moartea valului.
(Teodor Dume)

Trecutul e o rană care sângerează ori de câte ori privim în noi.
(Teodor Dume)

Credința trebuie să fie parte a ființei ce aşază sufletul pe trepte de sființenie.
(Teodor Dume)

O iubire ratată nu- i decât o corigență în dragoste din timpul anului.
( Teodor Dume)

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Mă rog lui Dumnezeu să mai aştepte
(Autor: Teodor Dume)

Miroase a rânced
împrejur
tăcerea se răzvrăteşte
nici fluturii nu mai zboară
în acest decor
de întuneric
îmi joc ultima reprezentaţie
cineva îmi şopteşte
că-s prea bătrân
să mai învăţ repertoriul

încerc să-mi închipui plecarea
ca pe o toamnă văduvită de păsări
şi un cer sub care groparii
au marcat o bucăţică de pământ
pe întunericul din care a plecat şi tata

adevărul e că mi-e frică
dorm cu lumina aprinsă şi
mă hrănesc din singurătăţi
ce-nmuguresc în mine
toamna
din când în când
decupez o gaură în cer şi
mă rog lui Dumnezeu să mai aştepte
până când prin inima mea
vor mai trece odată toate anotimpurile

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Amintiri din altă iarnă
( din volumul ÎNGERI ȘI SFINȚI)

A-nflorit din nou zăpada amintirilor frumoase.
Și-acum ning de printre gene, nestemate fermecate.
Și-unde cad, pe loc se naște un sătuc cu case joase,
Într-o iarnă de poveste, cu sclipiri de diamante.

Ger și noapte. Cer albastru plin de stele. Lună plină.
Peste tot sătucul însă,-i poleială de lumină.
Doar din când în când mai ninge diamante din vreun pom.
Pe poteca troienită, nu-i țipenie de om.

Larma s-a mutat în case. La ferestre, de pe-acum,
Stau copii scrutând în noapte și-așteptând pe Moș Ajun.
E trăistuța pregătită. Cizmulițele-s în tindă.
Dimineața doar să vină și-au zbughit-o în colindă.

Că de-atâta bucurie, nu le-ar mai ajunge satul
Când, în cete mici, pe stradă, vor porni cu colindatul.
Și, la fiece căsuță, colindând cu ,,Leru-i Ler”,
Vor deschide o portiță luminată către cer.

Binecuvântează, Doamne, înc-o dată al meu sat,
Pe-așa vremi nelegiuite, fără nici un Dumnezeu.
Și mă fă copil de-o șchioapă, care pleacă-n colindat,
Lângă alți copii de-o șchioapă, reîntorși în satul meu.

Dă-ne, Doamne, înc-o viață, numai cât o nemurire.
Dar croiește-i astfel drumul, s-o trăim doar în iubire.

maria poiană 21. 12. 2020 Northampton

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț