Zbor spre înălțimi

Noapte de vară

Se lasă pacea, molcom, prin unghere,
Cresc muguri de-ntuneric printre ramuri,
Valseazā umbre-albastre pe la geamuri,
Iar ziua răstignită,-n taină piere…

Cu freamăt lin şi-atingere de şoapte,
Spre orizont, amurgu-şi stinge jarul,
Lăsând în urmă, fumegând, altarul
Şi-un bec miop, abia răzbind prin noapte.

Fuioare de argint, de după creste,
Pe bolta-ntunecată se adună
Şi se iveşte-un palid fir de lună
Să scrie-o nouă filă de poveste.

Pe-un colț de cer, în liniştea deplină,
Se strâng luceferii la şezătoare…
Regina nopții şade-n Carul Mare,
Învăluită-n straie de lumină.

Ajunsă la hotarele tăcerii,
La vama dintre vis şi realitate,
O rază ce-n odaia mea se-abate,
Îmi leagănă nesomnu-n poala verii.

✍️©️ Violeta Andrei Stoicescu

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

Doar piatra din adâncul fântânii iți poate vorbi despre durerea apei. (Teodor Dume)

Oamenii au multă dragoste, însă nu și voința de a o dărui. (Teodor Dume)

Nu ghinioanele sunt adevăratele pericole din zi, ci prietenii falși de lângă tine. (Teodor Dume)

Zâmbetul e ca şi ispita, te face să te molipseşti de fericirea altuia. (Teodor Dume)

Mirarea din ochii unui copil e o nemărginire care nu va încape niciodată în mintea adulţilor. (Teodor Dume)

Iubirea de mamă e ca un răsărit, desăvârșește ființa.
(Teodor Dume)

Iubirea de mamă e ca un răsărit, desăvârșește ființa.
(Teodor Dume)

Credința nu este o bursă în creștere și nici în scădere, ea trebuie să fie o constantă a sufletului.
(Teodor Dume)

Trupul poate spune oricând povestea durerii,însă numai sufletul pe cea a bunătăţii.
(Teodor Dume)

Copiii se reîntorc la sânul familiei doar atunci când le este „frig”.
(Teodor Dume)

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

Oglinzi reverberante
Pande Ionut

Un fluviu ce curge
pe tărâmul gândului,
când inima e o deltă de pace-
așa mă simt,
naiadă eșuată pe brațele mele trace!
Mai am un nod,
un singur nod într-un izvod,
pentru un macedon,
de s-ar mai naște!
Pe plaja întinsă,
un poet recunoaște
o filă de trecut care
în istorii n-a mai încăput.
Doar caii rămân seculari în păduri milenare.
Bătrâne Timp, ți-e barba mai albă ca o floare!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor sef: Camelia Boț

T r a n s f i g u r a r e

Ceva firesc s-a cuibărit în mine
şi nu ştiu ce, dar simt definitiv
cum sufletul şi inima mi-o ţine
la pieptul său şi nu mă simt captiv.

Din clipa-n care a intrat sunt altul.
Nu merg, ci zbor. Surâd în loc să plâng.
Spre tinereţea mea am făcut saltul
şi-acum cu duioşie-n braţe-o strâng.

Din iarnă m-am trezit în primăvară.
Mă simt înmiresmat de mii de flori.
Păsări cântând pe lângă mine zboară
şi o lumină lină-îmi dă fiori.

Sunt tot ce-n viaţa mea n-am fost vreodată.
Totul îmi pare simplu şi firesc.
Am înainte-o cale neumblată
pe care-ncerc ca altfel să păşesc.

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

UN POEM NESCRIS

Marin RADA

Înfloresc caișii ,
recitând poeme
dintr-o carte veche
cu coperți de cer,
înțeleși cu iarna,
înfloresc devreme,
gândurile negre
de pe ramuri,
pier….

Tu ești tot departe
și-n adâncul zării
norii se-nfiripă,
rădăcini de ger,
au rămas pe muguri
lacrimi în risipă,
păsări vin în șiruri,
sufletul mi-l cer…

Doar lumina cade
renunțând, tăcere,
rugul ei de flăcări
umblă parcă, nins,
eu aștern cuvinte ,
singura avere
e mereu aceeași:
un poem nescris…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Furtună pe mare

Un marinar pe-o navă în derivă
Privește către ceru-ntunecat,
Fără de soartă și de perspectivă
Se roagă să ajungă pe uscat.

În jur e doar furtună și urgie
Și valuri ce ajung până la cer,
Îl duce gândul către veșnicie,
I-s ochii-n lacrimi, biet corăbier.

Stihia urlă, vântul strașnic geme,
Fulgere cad, totul pare pierdut,
Îngână rugăciuni, dar și blesteme,
Ar vrea să strige, glasul îi e mut.

Ca prin minune vântul încetează,
Norii dispar, se risipesc în zări,
Un soare blând marea o luminează,

Pe un altar mai ard trei lumânări

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

IUBIRE CELESTĂ
Luna privește cu ochii de cadână,
Cu gene plecate în vălul de spumă.
Privirea-nstelată ascunde o taină,
Din razele sale își face o haină.

Nisipuri de aur îmbracă coline
Și vântul molatec aduce cu sine,
Un cântec de flaut spunând o poveste
Când Luna răsare deodată-n ferestre.

Sub vălul suav ce-i acoperă fața,
Luna visează chemând dimineața.
Și-așteaptă iubitul pe cer să apară,
Din spumele mării, în zori să răsară.

În drumurile ei mergând la culcare,
Luna visează că-i iubită de Soare
Iar Soarele pe cer, în toată splendoarea,
Așteaptă și el, să se lase-nserarea.

În văluri de mireasă să-i apară Luna
El să o iubească pentru totdeauna.
În tot Universul nu se mai întâlnise
O așa iubire….nici măcar în vise.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

PARACLIS

Nu pot să mă ating de versul tău,
De setea ta înaltă de repaos…
Te poartă heruvimii peste hău
Și din pronaos, La Cuvânt în naos.

Te-a plăsmuit Luceafăr din genuni
Stăpânul când luci vederii noastre
Icoana-ți făcătoare de minuni
De-a pururi ferecată între astre.

Am fi orbit de nu te-am fi văzut,
Am fi-nvățat ce-nseamnă a muri
Pierind vederii noastre de-mprumut
Ca să răsai în cer Sfintei Marii.

Crăiasa-n ceruri alegându-te
Luceafăr unui neam de stea sărac,
Crăiasa te primi rugându-te
La Tron cu rugăciunea unui dac.

În graiul doinei steaua plânsu-i-s-a
Cu neamul său Reginei între îngeri,
Cu țara sa cea plânsa și proscrisa…
Rugând-O să asculte-a noastre plângeri.

De din vale de Lumine
Grăim, Doamnă către Tine,
Nu din gură, ci din carte…

GEORGETA RADA
15 iunie2023

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Amurgul

Ningea-n amurg cu fluturi colorați
Pe move bucurii de liliac,
Pe sub salcâmi cu dumneata la braț,
Am învățat atunci, întâi, să tac.

Eu nu văzusem un amurg așa,
Cum am văzut în ochii tăi atunci,
Când soarele în ei se liniștea
Și-apoi se risipea-n sprâncene lungi.

Și se făcea că un amurg întreg
Păștea molcom în bucle arămii;
Eu încă n-aveam cale să-nțeleg
Cât de frumoasă tu puteai a fi.

Salcâmii-nalți ningeau și ei arar,
Cu flori mărunte, albe-n părul tău.
Ce-aș fi putut a spune când măcar
Nici eu nu mai știam dacă sunt eu!?

Amurgul se topea în buze moi.
Ningea pe cer cu stele multe, mii
Și parcă focul lor ardea în noi;
Și eu tăceam și tu. Mai știi, mai știi?

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț