Zbor spre înălțimi

Verde

Iubita mea din altă galaxie,
când treci printr-o pădure de stejari,
unul sunt eu. Îmbrăţişeaz-o mie,
apoi am să-ţi apar şi-ai să-mi apari.

Voi şti că eşti, şi tu vei înţelege
că-n carnea mea de lemn nu ai ce pierde…
Vei şti că-s eu, fiindc-aceeaşi lege,
preţ de o vară, ne-a-mbrăcat în verde

Pe scoarţa mea crăpată pune-ţi fruntea…
Îţi voi şopti un vers cu gust de ghindă
Când pleci, să treci pe la izvor… pe puntea
pe care intră zânele-n oglindă!…

Te voi petrece…poate-am să-ţi şi cânt
şi-ai să mă ierţi dacă nu vin cu tine,
sunt prins cu rădăcinile-n pământ…
Dar tu ai aripi… mai treci pe la mine!…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Cântec de Lumină
– Mira Minu-

Ia-mă de mâna,
Suflet al meu,
și du-mă
în zări nevăzute de ochi,
pictate în umbră
cu dor de Lumină
arzând și cântându-i
domol, deslușit,
pe un umăr uimit
de trăiri, de prezent,
Frumuseții din urmă!

Ia-mă la tine,
Suflet călit și clădit
în nopți cu furtună
și-n zile de jar
întărite de vină,
căci nu aveau habar
de vreo piatră zburând
și căzând
pe o inima lină
și deschisă la tot,
nepăstrând pentru ea
niciun rod, niciun bob,
dăruind și iubind
cât putea!

Ia-mă la tine,
Suflet trezit și smerit
de-ntâia Lumină!
Ia-mă iarăși
de mână și hai,
cu puteri ca din rai
să te-nduri
făr’ de jind să le dai!
Și suind pe un nor,
fie-ți dulce și dor
de o stea
neajunsă de gând,
neatinsă de timp,
doar de tine
ajunsă, atinsă,
de-ai vrea!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Femeia

Femeia,
aspirația către sublimul trăirii,
vârful cel mai de sus al emoției firii,
frământările crude din noaptea trupului,
puful amerizat pe obrazul fructului,
cântul privighetorii sub sărutul sorții,
parfumul amețitor al reginei nopții.

Femeia,
pomul cu rod și umbra ce pofta învie,
rostul, în lume, al bărbatului să fie,
calul troian ascuns în inima soților,
biserica, ruga, închinarea ochilor,
o ciută sperioasă în dosul inimii,
sarea depusă în cristalinul lacrimii.

Femeia,
polenul adunat la sânul înfloririi,
dulcea mângâiere a somnului muririi,
e apa ce-o bei când setea te copleșește
și para focului ce aurul topește.

Femeia,
dorul ce sfarmă și zboară și veșnic vine,
război și pace, o poezie în sine.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Doamne trimite lumina în inima mea

Doamne, trimite lumina în inima mea
Și așaz-o plăpând peste sufletul meu
În dreapta acoperă întunericul greu
Și din stânga să-mi ștergi ușor durerea…

Să mă ții, ca un prunc, fără vise s-adorm
Iar cu sufletu’-n mâini printre ceruri s-alerg,
Și când astrele lumii către tine converg,
Infinitul îl simt și mă bucur enorm.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

FLUTURI DE RUGINĂ Îndeajuns

Îmi ești nisip scurs
Din clepsidra iubirii
Îmi ești îndeajuns !
Îmi ești apă vie!

Prea mult, prea puțin…
Cine știe !?
Pată de culoare ruginie
Pe aripi de pământ violet

Sau poate că , poate că
Sâmburi de cireșe amare
Răsădiți pe un drum
Niciodată prea drept.

Cioburi de gheață plutind
În pocalul inimii mele
Sau petale de lumină răsfirate
Într-un vis de penel pe șevalet.

Îmi ești îndeajuns, îți sunt,
Prin universuri paralele
Fluturi de rugină
Cu aripi de pământ!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Zâmbeşte!

Întoarce-ți fața către soare,
Când sufletul ți-e desfrunzit,
Mai lasă zâmbetul să zboare
Şi peste visul ne-mplinit!

Zâmbeşte când e-n suflet pace
Dar şi în vreme de război!
Un zâmbet poate să împace
Furtuni năpraznice în noi.

Atinge-mi inima c-un zâmbet,
Chiar dacă trist şi singur eşti,
Cu ochii grei de-atâta plânset,
Mai ai motive să zâmbeşti!

Opreşte-ți pasul pe cărare,
Când eşti de lacrimi jefuit,
Degeaba soarele răsare,
Degeaba, dacă n-ai zâmbit!

Zâmbeşte azi, zâmbeşte mâine,
Zâmbeşte sincer şi deschis!
Prin ploi de lacrimi cu suspine,
Drumu-i cu semnul „interzis”.

Mai sus de nori e-aşa lumină,
Zâmbeşte, chiar de-ai obosit!
C-un zâmbet, bolta se-nsenină,
Zâmbeşte, dacă n-ai zâmbit!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

DIMINEȚI
autor
Camelia Stefan

Alungă-mi spaima din priviri,
Fii umărul, întinde mâna!
Să mă rezem, să mă aduni,
Să îmi șoptești…ești numai una!
Și-apoi, pe-un câmp să alergăm,
Să depășim în zbor furtuna,
Să adormim pe-un pat de flori,
Să mă săruți când pleacă luna.

Când soarele străbate geana,
Să ne-agățăm de raza lui,
Să nu mai știm ce este teama,
Să fim ofrandă timpului.
Și orologiul care bate
Ascuns prin ziduri de cetăți,
Să tacă …adormit pe-o placă
De marmură în dimineți.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Il gabbiano in mezzo al mare

Il mare invita il gabbiano a danzare
con le ali che si uniscono alle sue onde.
Le piume bianche si confondono con la sua schiuma.
L’incantesimo mi risucchia in un mondo parallelo
in cui ci siamo solo io e il mare.
Un mondo di emozioni mai vissute.
Mi guardo attraverso gli occhi del gabbiano,
mi abbraccio con le sue ali,
e mi lascio trasportare dalle onde del mare
verso l’infinito.
Io stesso sono un gabbiano
in mezzo al mare.

Pescărușul în mijlocul mării

Marea invită pescăruşul la dans
cu aripile unindu-şi valurile.
Penele albe se amestecă cu spuma sa.
Vraja mă trage într-o lume paralelă
în care nu sunt decât eu și marea.
O lume de emoții niciodată trăită.
Mă privesc prin ochii pescăruşului,
mă îmbrățișez cu aripile lui,
și mă las purtat de valurile marii către infinit.
Eu însumi sunt un pescăruș în mijlocul mării.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț