Zbor spre înălțimi

Liniște de perlă
– Mira Minu-

Seara vine-n grabă lină cu o aripă visând,
Cu cealaltă bând nectarul florilor și fremătând…
Vine fragedă ca steaua ce se-aprinde-n piept de zeu,
Se-mpletește cu mirare și cu gust de curcubeu.

N-ar mai vrea să se răstoarne spre zenitul încurcat
Între ițe de comete, cerșind nopții dor visat…
N-ar mai vrea, dar, doritoare de-alte plaiuri de opal,
Se alungă iar pe sine în alt trup, pe un alt mal!

Pletele îi țes, albastre, câmpuri noi de licurici,
Genele se lasă caste, peste deal… acum, aici…
Doar o liniște de perlă mai rămâne-n urma ei,
Sau o umbră, sau o ploaie cățărăndu-se īn tei.

Ce-aș mai vrea să mă ia-n brațe, ca-ntr-un leagăn fermecat,
Să m-alinte și răsfețe, ca pe-un prunc nemângâiat
De ăst timp arzând de vină și zorit īnspre neant.
Mai încet! …să strig, prin clipe… dulci… ca un amor trenant!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Sărutul primăverii

Se cutremură pământul
Sub a morții talpă hâdă,
I se îneacă legămîntul
Într-o ploaie sângerândă.

Rana-i curge-n ochi de ciute,
Durerea-n urlet de lupi,
Însă cine să-i asculte
Inima ascunsă-n stupi?

Prea e însetat sărmanul
Și flămând și obosit,
A uitat gustul iubirii
Și demult n-a mai dormit.

Roagă fratele lui vântul
Să zboare departe-n departe-n zare
Cu măria sa Cuvântul
Să aducă alinare.

Și prin sălcii îngenuncheate
Își înalță rugăciunea,
Prin palme împreunate
De stejari,  cere minunea.

Cerul vrea să-i ia povara
Și-i trimite alinare,
Zâna bună, primăvara ,
Să-i dea un sărut de floare .

Ea-l sărută blând pe frunte,
Zbuciumul să-i potolească,
De la mare pân’ la munte,
El începe să renască.

Și de-acolo din adâncu-i
Își înalță seva vie,
Născând viața rânduri, rânduri
În sărut de poezie.

Cu sărutul primăverii
Și-a găsit pământul hrană,
Iar cu roua învierii,
Florile-au crescut pe rană.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Primăvară, floare dulce

Picuri mari, de rouă sfântă
Cad din ceruri pe pământ,
Păsări zglobii ne încântă
Cu al dimineții cânt.

Narcisele larg zâmbesc
Spălându-și fața senină,
Vesele, sub ploaie cresc
Precum raze de lumină.

Flori cu iz de păpădie
Răsar blânde peste tot,
De cu zori, pân’ la chindie
Colorând al lor tricot.

Liliac cu cinci petale
Se desface peste gard
Și mugurași, mici cristale
Poleite cu mult fard,

Străjuiesc cu demnitate
Pâlcurile de lalele,
Ce par lăsate pe spate
De a soarelui bretele.

Primăvară, floare dulce
Îmbeți ochi și suflete,
Rămâi și nu te mai duce,
Oază ești, cu zâmbete.

Autor: Elena Coca Mahalu
04.05.2022

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Vis furat

A început să-ascundă amintirea,
Rupând aiurea reguli și canoane,
Certându-se cu dorul și cu firea
Prin filele de carte, vechi icoane.

Pe-un ram de mai, aprilie se zbate
Să mai rămãnă-n asfințit o vreme
Și peste toate punțile-nnodate
Să treacă iar cât încă e devreme.

Pe umeri de pădure plâng castanii
Arzând în lampioane primăvara,
Frunzarele se clatină și anii
Greșesc mereu peronul… greșesc gara.

Petale cad pe vise la răscruce,
Cu brațele-amândouă opresc clipa,
Dar vremea mea şi-a ta-ncotro s-apuce
Când spin hain mi-a-nsângerat aripa?

Pe urme poleite cu uitare
O lacrimă se cerne-n zări străine…
La jumatatea zilei, val de mare
Poartă în larg visul furat de tine.

Doina Moritz
2 mai 2022

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Album VIOLETE Umbră în colivie

Tu, umbra mea, nu înțelegi că-ți ‘semăn ție
când fugi de mine, parcă mă urăști?
Când primavara pasul mi-l învie,
de trupul meu nedezlipită ești!…

Când frunza verde se leagănă-n pădure
mă porți prin lăstărișul de alun,
cu tril de vrăbii faci gândului meu secure
și pasul mi-l săruți cu iarba de pe drum.

Tu, umbra mea, nu înțelegi că-ți ‘semăn ție?
Toți fulgii argintii la tâmple ți i-am pus.
Lăsat-am lunii licurici și flori de păpădie
să-ți lumineze, umbră, noaptea, somnul dus.

Când zori’ răsar vitraliile-s vii,
și flori de gheață înfloresc pe ele,
petale de lumină închise-n colivii,
mi le dezlegi tu, umbră, din adormiri de stele.

Tu, umbra mea, nu înțelegi că ‘semeni mie?
Când te ascunzi de lume mă ascund și eu ,
când tu alergi cu norii fluturi în câmpie
alăturea de tine , nu înțelegi?…sunt eu!

Nely Vieru 30.04.2022.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Cândva… în luna mai

Curgeau în sufletele noastre de copii,
Doar zâmbete și vise-nfloritoare
Enigmă și fiori în glas de bucurii
Și orice zi era o sărbătoare.

Prin florile ce-mpodobeau pământul
Ne strecuram ca o lumină vie
Și nu conta de unde bătea vântul,
În ochi dansa mereu o bucurie.

Pe-a timpului splendoare ne urcam
,Și ne ‘nălțam ușor spre-o altă eră”
Iar inocența se rupea din ram
În lumea noastră, dulce, efemeră.

Atâtea primăveri de-atunci plecară
Iar peste noi căzută-i nostalgia,
Căci luna mai, e tot ca odinioară,
Dar nu mai e cu noi copilăria.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

LUMINĂ

La un semn, Divinul, în lăsatul serii,
Spală de păcate Noaptea Învierii,
Mâna Lui întinsă plină de Iertare
Viață Nouă-mparte… duh la fiecare.

Duhul lui Hristos ce-a călcat pe moarte
Scântei de Lumină pe pământ împarte,
Plin de rugă Fiul, în Cer, s-a-nălțat
,,Iartă Lumea Tată și-am să fiu iertat!

Fă din viața mea o povățuire
Duhul Sfânt din mine pentru omenire
Noaptea Învierii bunătate naște
Dă-le semnul Tată -Zilele de Paște!

Într-o Mânăstire, Oastea Lui, Creștină,
Cuiele din palme le aprind Lumină,
În altare albe îngerii se-nchină
Primiți-l pe Hristos! Veniți de luați Lumină!

Adună-i pe Toți, Tată, Toți în Casa Ta,
Dă-le Duh din Mine! Dă-le Lumina!
Veniți să luați Lumină! E clipa de Iertat!
În fiecare suflet – HRISTOS A ÎNVIAT!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț