Zbor spre înălțimi

Dulcea regăsire

Când îmi oferi o floare din grădinița vieții
Mă regăsesc culoare pe firul tinereții.
Când ziua-i amintire și zorii-s legământ,
Mă regăsești iubire, în șoapte, să te încânt.

Pe tâmpla argintie, răzlețe gândurile
Vor fi o poezie în dulcea regăsire,
Iar lacrima de rouă, sclipire pe un obraz,
Va fi o șansă nouă,…iubirii îi cer răgaz.

Din clipele rămase pe raze de lumină,
Sclipesc din ochi, sfioase, trăirile-n în surdină,
Iubesc uimirea clipei și murmurul tău șoptit,
Prin ‘nmugurirea zilei, noi doi, ne-am regăsit.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Pomi infloriți

Se scaldă primăvara-n noi…
În ochii adânci e-un freamăt viu
și-n lumea lor se-ntorc cocori
doinind chemări în joc de azur.
Iar în sălbatice decoruri,
printre săruturi de lumină,
petale prinse-n bob de rouă
iubirii noastre se închină.
Pe ramuri prinse-n părul tău
fugind de ploi, doar muguri noi!

Miroase-a verde crud în jur,
pământul încă ne mai doare.
Și e târziu… Și peste cer
se scutur nori împovărați
de-atâta alb și-atâta floare.

Redactor șef: Camelia Boț

Viață… viață….

Așteaptă! Vezi? Din colțu-i mă privește,
Cu ochi de răpitor, ochi de felină.
Sclipirea-i de oțel simt că-mi zdrobește
Puțina mea voință. Te oprește!

Mai am câte ceva de cumpănit,
Mai lasă-mi timp, mai stai și mai adastă,
Mai am o haină vieții de croit,
Mai am de scris, de plâns și de iubit,

Mai cântă-i tu vreo doină, vreo romanță,
Că poate va uita de ce-a venit,
Că poate mâna care stă pe clanță,
Se va opri s-apese. Viață!…viață…

Ce repede ai terminat de numărat,
Cu câtă grabă strângi în pumn puținul
Ce cu atâta trudă-am adunat!
Ce nu ți-am spus? Ce nu ți-am dat?

Așază-te și-ascultă! La fereşti,
Se tânguie în cântec niște gânduri.
Poate vei vrea să stai, să descâlcești,
Poate vei vrea…. cât încă ești,

Cât încă toate ai, iar eu, nimic,
Mai toarnă vin și-n candelă ulei,
Stai jos și rabdă-mă încă un pic!
Ascultă, viață,-ascultă ce îți zic!

Că nu știu mâine, ne-om mai întâlni?
Ori gheara ascuțită de felină,
În pieptul meu bătrân se va opri?
Se va opri… Se va opri….

Flori Cristea

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Nu oricum

N-ai cum să scrii de dragul de a scrie,
Cuvinte poleite de hârtie,
Fără să simți cum te-nfioară versul
Și cum prin vene-ți curge universul…

Nu poți să împarți miresmele sfințite
Din ramuri fără frunze și împietrite,
Fără să simți arsura ta și rugul
Și fără să-ți săruți cu sete jugul…

Fără iubire dulce, fără ură,
Fără sărutul abisal pe gură,
Nu poți atinge spațiul fără timp
Nici adevărul schilodit de ghimp…

Nu poți să scrii în colțul tău de tihnă,
Nici despre vulturi frânți în neodihnă,
Nici despre lacrimi ce le-ai supt cu vin
Din cupa cu miresme și venin,

Nici despre cruci atât de vii și crude
Fără săruturi pe-un pământ de iude…
Numai atunci, din dulce și amar,
Ne vei sfinți cu-al tău mărgăritar…

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

VREMELNICIE

Limpezește-mi, Doamne, gândul
Pe potecile de viață,
Până o să-mi vină rândul
Să plec pe tărâm de gheață.

Sub a vremii carapace
Cerne veșnică Iubire,
Armonie ești și Pace,
Fericește-a mea menire.

Odihnește-mi, Doamne, trupul
Când la Tine voi veni,
Dăruiește-mi absolutul,
În strai nou m-oi primeni.

Existenţa-i vis și abur…
Lut divin, ca lut se sfarmă !
Ce-a urzit cerescul Faur
Va dormi sub fir de iarbă.

Ocrotește-mi, Doamne, pasul
În a timpului clepsidră,
Până o să-mi sune Ceasul
Și-oi păși spre Marea Tihnă.

Omu-i boare trecătoare,
Dumnezeu e Infinit,
Spațiul, Clipa se-nconvoaie
La lumescul asfinţit.

Pregătește-mi, Doamne, locul
În al nemuririi scrin,
Când se va-mplini sorocul
Fă-mă parte din Divin.

( ✍️ 3 aprilie 2022, Reghin )

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români )

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Legământul
Grațiela Cristina Herghelegiu

Cu mâinile de iarbă crudă
Mă tragi la sânul tău Pământ!
Și nu e nimeni să audă
Când noi rostim un legământ!

Pe trupul tău cărare-mi fac,
Tu nu te plângi de pașii grei!
Cu strai de frunze mă îmbrac
Și-adorm tăcut, sub flori de tei!

Cu lacrimi reci mă răcoresc,
Ce curg pe chipul tau izvor!
Și aripi pân’ la cer îmi cresc,
Să mă înalț, zburând ușor!

În casa ta mă ocrotești
Și ierți c-adesea te rănesc!
Cu brațe calde mă primești,
La sânul tău să înfloresc!

Și la sfârșit, când obosesc,
În somnul lung să mă alini!
Ca legământul să-mplinesc,
Încep să-mi crească rădăcini!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Lucifer
Autor Ioan Avram

Parcă-s zile blestemate, roșu-i cerul omenirii,
Îmbrăcate-s cu păcate, nopțile-mpotriva firii,
Liliecii dau năvală peste sate și orașe,
Semănând furia morții din iluzii pătimașe.
Tună-n cer și pe pământ, fulgerele aduc spaimă,
Înghețând suflete calde, muribunde, ele-ngaimă
Rugăciunea de pe urmă, pentru mame și copii,
Ca și lacrimile toamnei printre frunze ruginii.
Lucifer își joacă rolul într-o dramă criminală,
Inroșind pământu-n sânge, el zicând că-i doar spoială,
Frânge vieți într-o clipită ca pe-un braț micuț de vreascuri
Când se zguduie pământul sub șenilele de tancuri.
Însă Domnu-i mai puternic și-l va prinde în turbincă
Să-l întrebe de păcate, să-l încalțe cu-o opincă,
Va aduce iar lumină peste maldăre de vise
Prinse-acum în gheara morții de pe când au fost proscrise.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț