Și ÎNGERII îmbracă, din aripi, numai zborul, La ieslea mântuirii îi poartă-n grabă dorul, Târziu, în noaptea rece, se naște un Mesia, Din Răsărit vin magii purtând cuvioșia.
Cu GLASUL de-nchinare CÂNTAU preasfinții-n Ceruri, Mai ALBI decât zefirul, slăveau un Domn de-a pururi Și FLORI purtau pe brațe, de adevăruri scrise În faceri de ființă, păstrate-n manuscrise.
SUFLARE de Viață! Suflare de Viață! CÂNTAU în cor arhangheli și se schimbau la față. ZBURÂND pe tot Pământul, gonind din gene SOMNUL, Strigau: Din Maica Sfântă se naște azi chiar Domnul!
Și stelele se-nchină, și oamenii se-mbună, Pe la ferești aprinse, colindele răsună, Pe ulițe copiii străbat, din noapte, ceasuri, Cu lerui ler în inimi, cu clopoței în glasuri.
FRÂNTURI de amintire din vremuri scăpătate, În lacrime duioase, în ochi îmi stau pictate.
NINGE lin, ca-ntr-o poveste, prinsă-n globul fermecat… Peste suflet iarnă-mi este, ca un vis îndepărtat! SIMFONIA iernii rece îmi răsună în urechi, Și copilăria trece, torc în SOBĂ lemne vechi…
Ard mocnit, ce CALD se face, când pe horn se-nalță fumul, Asta-i iarna care-mi place și ZĂPADA-i cu duiumul… Trist decembrie la GEAMURI pune dalbe flori de gheață, ZILELE sunt azi schimbate, doar borcanul cu dulceață
Mă așteaptă într-o CASĂ, de pe dealurile ninse, Iar când zorii se revarsă lumânările-s aprinse, Dragi colinde se înalță, peste doruri adormite ÎNTUNERIC în balanță, alb, Crăciun și cele SFINTE!
Oricât de tare-ar NINGE… ei tăbăcesc ZĂPADA Și-abia pe ÎNTUNERIC își amintesc de CASĂ, Atuncea, SIMFONIA de îngeri umple strada, Iar sania vrăjită cu greu din mâini o lasă.
În casă-i CALD și-i tihnă, în SOBĂ focul cântă, Cu promoroaca-n haine și obrajii înghețați, Bunicilor la piepturi, ca flăcări vii se-avântă Uitând de-mbrățișarea părinților plecați…
Bunici dregându-și glasul i-nvăluie-n colindă Și duhul sărbătorii se plimbă în odaie, Ei, obosiți, stau smirnă, își amintesc că-n tindă, În cizme, printre dulciuri, stă… ”sfântul Nicolae”!
Precum le-au spus bunicii, grijesc de cele ”SFINTE”, Priviri curate-ndreaptă spre chipul din icoane, Când urcă rugăciunea, Hristos de mână-i prinde, Din stele, ard, prin GEAMURI, pe fruntea lor coroane…
În ZILELE Undrelei, bunici privesc nepoții Ca pe-o oglindă vie la ce-au fost ei odat’, Azi seamănă cu magii ce-așteaptă moartea morții, Prin nașterea Sfintei Lumini ce lumea a salvat!
E-atât de CALD în CASĂ și-i luna lui Decembre, Cu busuioc pe masă, la GEAMURI- joc de umbre, În SOBĂ arde focul, afară-i ÎNTUNERIC, Atârnă-n cui cojocul și neaua-i dans feeric.
Icoana din perete zâmbește, este tata Și-mi NINGE, ninge-n plete, o lacrimă e gata Să-mi crească între pleoape, mărgăritar de doruri, Pianul plânge-n clape și SIMFONIA-n zboruri.
Aducerile-aminte îmi podidesc cuvântul Și sărbători prea SFINTE așteaptă-n mine rândul, ZĂPADA se așterne, decembrie-i o floare, Când albul tot se cerne în noi, în fiecare.
Și ZILELE mi-adună spre veșnicie somnul, Din trâmbiți îngeri sună: Născutu-s-a azi Domnul! Copii cu steaua-n mână îmi cântă la ferestre, O umbră-mi stă-n lumină și noaptea-i sus, pe creste.