Zbor spre înălțimi

O gloată de bolnavi
Autor: Adrian George Itoafă
………………………………………
Din taina sticlei ce-mi îneacă orizontul,
din aburi reci ce se topesc în sine,
o gheară de oțel vibrează-n mine,
îmi decupează trupul, eclozând prin vene
și gheare scârțâie pe sticlă,
o răsuflare intră-n pori până se întrupă,
soldații roșii vor granița să o strămute,
să ajung pe teritoriul capetelor mute,
o forță de-aș avea să izgonesc
această fiară în siberii,
să o linșeźe hienele-i flămânde.
Dar ce să vezi,
această brută se ascunde
în buncăru-i sicriu cu nituri de la gloanțe,
alături de o gloată de bolnavi
se joacă la butoane nucleare,
și-s capturat de sticla ce-mi îneacă orizontul,
nu știu ce pot să fac:
să zbor, să cad sau să rămân.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Rugă de iertare

Îmbracă-mă în haina penitenței,
Să-mi fac din lacrimi templu de bazalt,
Cu sufletul să zbor către Înalt,
Tribut plătind cu anii inocenței.
Cu trupul mă coboară în Tartar,
În lavă arde-mi grelele păcate,
În viață renăscând prin astă moarte.
Dă-mi, te rog, azi și ultimul pahar!

Acuză-mă de oarba neghiobie,
De mintea mea, ades analfabetă,
(Ce, culmea, se visa cândva poetă!),
De dragostea-mi nătângă și zglobie
Cu care te stresam ca o nebună
Fără-a-mi păsa că nici nu mă iubeai,
(Cealaltă îți era tărâm de Rai)
Dar așteptam urarea: ,,Noapte bună!”

Încuie-mă în Iadul neputinței
Pe mine, păcătoasa cea mai slută,
Cu pietrele de jar să fiu bătută.
Și-apoi, scăldată-n Râul Pocăinței,
Putere dă-mi păcatul a zdrobi!
Dar lasă-mă să mai privesc spre Soare,
Ca, poposind în soarta următoare,
Să retrăiesc mirajul de-a iubi!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

SUFLETUL NU MAI VALSEAZĂ CU DORUL

Prea bolnave de-o vreme cuvintele-mi zac,
Le simt gustul amar precum fierea.
Mi se scaldă speranţele toate-ntr-un lac,
Şi le-apasă la fund tot mai aprig tăcerea.

În inimă clipele grabnic se frâng,
Iubirilor noastre oprit le e zborul.
Nici păsări nu cântă în verdele crâng,
Nici sufletul nu mai valsează cu dorul.

Privesc, văd lumina, dar parcă-s în iad,
Zbuciumându-se aud răsuflarea cum ţipă.
Ar zbura cât mai sus, către cerul înalt,
Dar tristeţea i-a frânt fără milă o aripă.

Mi se chinuie pasul, să stea într-un loc
Nu mai vrea, căci durerea îl prea oboseşte.
Vrea să simtă prin vene al dragostei foc,
Şi să vadă-al meu chip ca şi ieri cum zâmbeşte.

ZINAIDA LUNGU-GORGOS

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Nuntă-n codru
Camelia Lungu

Colo-n crâng pe-o rămurea
Ciripesc cinci păsărele:
-Fetelor, voi stiți ceva?
Hai să mergem spre vâlcele!

Căci astăzi e nuntă mare
Cu fanfară și cu miri
Și-o să fie sărbătoare
Că vin păsărele, mii.

Cică cucul și mierlița
Se cunună-n fală mare!
Nașă e o cucuvea
Iară naș, un graur mare!

Să mergem și noi acolo
Să vedem cu ochii noștrii!
Nunta, deși pare-o glumă
O să păcălească proștii.

Că voi știți la fel ca mine,
Și nu pare-adevărat,
Cucul să fie chiar mire
Când stă singur neîmpăcat.

Că în legea firii este
Cucul să umble străin,
Singur și fără neveste
Tot strigându-se prin crâng!

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Tumult

de Anatol Covalli

Deschid fereastra care dă-n grădina
noilor ani şi însetat respir.
Mă mângâie-al speranțelor zefir
şi-mi simt vibrând de patos rădăcina.

Ochii îmi râd de tandra bucurie
ce-n suflet a dat buzna chiuind.
Înviorat, spre cer braţele-ntind
şi mă încarc c-o sfântă armonie.

Minune-a fost! Mi-a înflorit neghina,
din orice fir surâde-un trandafir
şi verdele pe care îl inspir
poartă în el şi viaţa şi lumina.

Ce splendidă-i renaşterea târzie
când stelele încet se reaprind
în inima ce-o simt întinerind
de când iubită de-ocrotiri se ştie !

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

PLECAREA PRINȚULUI CRIST DIN CHIOS LA MADEIRA
Autor: Gheorghe APETROAE; Sibiu

x
-Roiri de raze smulse din nemărginit
cu glas de linişti, asteri vii căzute
ninsori rebele peste orbul Sfinx,
voi, prințului prin viață-i rătăcite,
de ce-i zoriți spre moarte paşii…?
xx
De mare-ndrăgostit și- aprins,
sfârşitul lui îl vreți alai…?

• De ce-l împresurați cu umbre,
  mușcând din Sine-i în risipă
  cum viermii cei hapsini din stârv…?
  xxx
  -Din turnul princiar îi stingeți
  cuprinsul de vâltori albastre.
  Dorințele adânci, simţirile înalte
  le vreți lui Crist un naufragiu
  sub negre stânci andaluzite?
  xxxx
  -Să nu-ntârzii, îi spune marea…,
  cu cerul mă dansează-n valuri!
  În Tirr doar tu îmi ești iubitul!
• Nu poți s-o lași, de brațul mării,
  tu, prințul Crist, cobori din turn
  xxxxx
  și-n vrerea ei cu duhul serii
  smulgi vălu-i rece de pe frunte-i,
  galera în curând să-ți cearnă
  cu briza pe- a Egeei mare
  cărări, magneticei Genove…!
  xxxxxx
  Iar să înfrunți sărutul Lunei,
  un colier cu fir de ametist te prinzi
  de gâtul diamantin al mării,
  un val de flacări să-i topească
  din larg zăpezile andaluze…!
  xxxxxxx
  Cu-al pasărei de noapte ţipăt
  sinistru, prinsă-n uragane,
  gânduri te cheamă și te plimbă
  de braț cu-adâncuri din Cipangu,
  în intermundiul răzvrătirii oarbe…!
  xxxxxxxx
  Tu, prinț, cu marea pleci din Chios,
  Genovei tale să-i admiri coralul
  și-n valul ei, vrăjit de cerul portugal
  cu caravela vârfuită-n stambe,
  frumoasei Madeira îi îmbrățișezi oceanul…!
  Fălticeni, 1963- republicare

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț