Florentina Savu

AM CÂNTAT ȘI CÂNT
~Florentina Savu~

Am cântat adesea bucurii și dor,
Plaiul Mioriței și al dacilor,
Am cântat și port, și oameni frumoși,
Munții noștri falnici și maiestuoși,

Am cântat izvorul ce curge la vale
Purtând suferințe pe urmele sale,
Am cântat păduri pline de foioase,
Doinele de jale, străbătând duioase

Până hăt-departe, dincolo de zare,
Să aline dorul multor români care
Rătăcesc prin lume să-și facă un rost
Că s-au săturat să trăiască prost…

Am cântat de pomii ce vorbesc în șoaptă
Amintind de vremuri care-au fost odată,
Cum se-nclină ei scârțâind cu jale
Când românii pleacă în peregrinare…

Miorița noastră e batjocorită,
Țara însăși este și ea umilită,
Ne mor prunci de frig și de foame grea,
Ce democrație e în țara mea?

Cei ce s-au urcat pe scara puterii
Prea au rămas surzi în fața durerii,
Sunt și orbi, și muți, și handicapați,
Doar la furt, cu toții, sunt superdotați,

Interesul lor pentru cetățean
Este doar paradă și foame de bani,
Propriu’ interes pentru ei primează
Și-n jaf și hoție mintea o au trează,

Românul e slab, cuminte și prost,
De-aia are traiul searbăd și anost,
E o mămăligă ce rar explodează,
Degeaba vorbește și-n sine turbează!

Am cântat și cânt tristețea și-amarul,
Românul ce-și poartă în spate samarul,
Păcălit de toți și manipulat,
Un măgar prea bun de încălecat…

Sculați din morminte, voievozi viteji,
Să-i treziți odată pe-acești titirezi,
Ordinea în țară s-o restabiliți
Și s-o curățați de-ai ei parveniți,

Sculați din morminte să le arătați
Ce e vitejia, dragostea de frați,
Iubirea de țară, de neam și de limbă
Și ura de cei ce-au dat lege strâmbă!

Am cântat și cânt de dor și de jale
Că viața îmi curge, ca un râu la vale,
Că n-oi apuca să zăresc lumina
Ce ne-o stăpâni tuturor grădina…

Redactor șef Camelia Boț

Mirela Butacu

VARĂ SAHARIANĂ
(poem de vară)
Autor:Mirela Butacu

Pământul transpiră…
Un aer încins peste câmpuri plutește ,
Un soare topit,
Verdele crud pârjolește,
Miroase a ars,
Pământul emană căldură
Frunza se strânge pe ramuri,
Făcându-se zgură.

Din palidul cer,
Săgeți peste câmpuri coboară,
Floarea se-nchide ,
Sub a căldurii povară ,
Fluturi tăcuți
Se-ascund sub o frunză greoaie
Pământul crăpat,
Cerșește o bură de ploaie

Se-aude curgând,
Izvorul cu unda lui rece
Dar arșița grea
Se-ntinde si nu vrea să plece
Se clatină-n vânt
Frunza pătată de vie
Nu mai e mult
Până va fi arămie.

Pietrele ard
Țărâna și ea arde tare
Nisipul de jar
Devine un praf curs din soare
Sub pleoapa de foc,
Cerul cu rouă nu plânge
Apusul se-îmbracă
În mantie plină de sânge…

Orbitoare lumini,
Îmi caută parcă privirea
Pe arse poteci
Incerc să-mi ascund rătăcirea
E vară din nou,o vară sahariană
Pășesc desculț
Și-mi simt parcă tălpile rană!
Foto:internet

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 1August

Locul trei.

Sub straja nopții
     ~Maricica Miloievici~

Noaptea când bătrânul SOARE doarme-adânc după o stâncă,
Luna trece zâmbitoare peste MUNTE, peste LUNCĂ,
Peste zări întunecate, peste doruri înălțate,
Veghind sufletele toate și pe cele ce-s plecate.

Se apleacă PLOPII-n larme, în a VÂNTULUI bătaie
Și foșnesc prelung când doarme tot țăranul în odaie.
COASA atârnată-n tindă, visează iarba-ndesită,
Mâna ce stă să o prindă, în a doua zi ivită.

Mândru-i satu care zace cu lanuri de grâne coapte
Ce sclipesc când luna trece și domnește-o-ntreagă noapte.
Să te MURMURE cuminte, îmbrăcată-n neagra haină,
Cu șoaptele ei MĂRUNTE, să DORMI, noaptea te îndeamnă.

Sub straja dealurilor ‘nalte, trec ape limpezi de izvoare
Ce-și FRĂMÂNTĂ zi și noapte, murmurul într-o cântare.
Sub streșini largi de ramuri, în adâncimi întunecate,
Șoptesc firele de iarbă sufletelor ce-s plecate.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Poezia zilei 15 Iulie

ENIGME ~Marin Rada ~

Azi noapte
te-am visat,
eram cu tine
într-un vârtej
de frunze
în eter,
din cartea vieții
dezlegam enigme
și mă lăsai,
din când în când,
să sper,

Nu te-am atins,
erai precum un cântec
pe o tonalitate
mult prea sus,
mi-ar fi plăcut
să pot urca la tine,
și să rămân
în visul tău ascuns,

Dar ne-am oprit,
trecuse, poate, veacul,
un munte de-ntrebări
era în vis,
în cartea vieții
tot mai sunt enigme
și alte vise dorm
în paradis.

15.07.2021
Marin Rada

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Poezia zilei 7Iulie

RENAȘTERE
Gică Chiroiu

Alerg pe câmpul plin de rouă,
Vin către tine, vreau să zbor,
Afară-i cald și-ncă mai plouă,
Iar eu iubito-s plin de dor.

Mi-s ude tălpile de rouă,
Alerg prin florile de mac,
Iar lanul se desparte-n două
Și-alerg cu fluturi în stomac.

Aud cântând o ciocârlie,
Soarele râde ștrengăresc,
Inima-mi bate-n piept zglobie
Și strigă tare: acum sosesc !

Prin aer zboară buburuze,
Grâul miroase a dospit,
Surâs eu port pe-a mele buze
Și de plăcere am roșit.

Alerg prin splendida natură,
Să te-ntâlnesc, frumoasa mea
Și vom avea o aventură,
Asta-nsemnând… renașterea.

Rm. Sărat 30/06/2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Petre Vatuiu

Nu e bine!

de Petre (Poștașu’) Vătuiu

Nu e bine astăzi pe moșie,
Plugul nu mai ară, nu mai plouă,
Numai vântul suflă a pustie…
Dar nu pare să ne pese nouă!

Nu mai e demult pe-aici simțire,
E atât de gol și trist pământul,
Însă astăzi noi n-avem de știre;
Alte treburi ne ocupă gândul.

Alte pofte mult mai importante,
Soarbe mintea noastră străvezie;
Până să se sature de toate,
Praful de alege de moșie!

Târâie căruța cu prostime
Bieții cai cu pântece flămânde!
Noi, cuprinși de simțuri unanime,
Ne-ndreptăm spre nu se știe unde…

Am uitat de mamă și de tată,
I-am pierdut bătrâni într-o ogradă,
Vor fi plâns, gândind că niciodată
Nu vor mai avea să ne mai vadă.

Ne-am pierdut de apă și de pâine,
Noi pe noi ne-am dezlipit de glie,
Dacă astfel mergem către mâine,
Mâine mai degrabă n-o să fie!

Nu e bine astăzi peste țară,
Nu e bine pentru națiune!
Flamura credinței se coboară,
Dragostea pentru pământ apune…

Am avut în mâini moșia asta,
Ce grădină mândră și bogată!
Evident că noi ne-am fost năpasta
Și-am purces în a o pierde toată.

Am pierdut-o-n simțurile noastre,
Noi, nevrednici purtători de nume,
Antrenați în obiceiuri proaste,
Timp pierdut al nației române!

Dacă-n două mii de ani, cât plânse,
Un popor desăvârși o doină,
Noi, în pace dar cu simțuri stinse,
Bâiguim cuvinte fără noimă!

Cine oare calea să ne-o țină,
Orbii ieri și iată, astăzi șchiopii?
Pentru cine căutăm o vină,
Dacă nouă, noi ne scoatem ochii?

Ne condamnă pare-se o lege,
Ca din bune să tot facem rele
Și ne pomenim pe zi ce trece,
Mai săraci, mai proști, mai toate cele!

Dar în toată-această veste tristă,
Unde totul pare să coboare,
Undeva în ADN rezistă
Stânca trăiniciei milenare!

06.08.2021.
Drepturi de autor rezervate.

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 9Iulie

FURÂND UN AMURG

de Marian Florentin Ursu
*

Nu ştiu ce ţi-a venit dintr-odat
să răstorni o livadă în paie,
înseram sub un măr tămâiat
şi obrazul ţi-era de văpaie

Nu ştiu, parcă voiai ca să guşti
cu buzele macii şi altarul
şi izvorul de munte să-l muşti
să ne curgă prin sânge hotarul

Nu ştiu ce ţi-a venit într-un pârg,
să arunci peste mine grădina
când plecam să furăm un amurg
şi o lună pândea ca jivina.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 22Iulie

EX NIHILO, NIHIL ~Tîrnăvean Ana-Corina ~

Mărturisesc, mi-e dragă poezia,
eterna slovă de poeți cântată
în versuri sacre… Ea e simfonia
din suflet peste suflet revărsată.

Cât ne-nțeles ascunde-n vers poetul,
câtă simțire, cât pustiu de lacrimi!
Ușor de confundat cu înțeleptul,
el zace-n lumea lui cea făr’ de patimi.

Ascunsă- i poezia de-altădată
prin rafturi prăfuite cu uitare .
Azi, muza în picioare e călcată
cu cruntă și grotescă nepăsare .

Prin rime albe, versuri lungi sau scurte
poeții vremii răului se-nchină,
își fac din josnice o virtute,
se-ascund în întuneric de lumină.

Dintr-un principiu fals și alegoric
se folosesc de suflet ca-ntr-o doară.
Sunt praf în ochi! (în sensul metaforic)
De-atâta praf, chiar muza stă să moară.

Post scriptum:
Qui tacit consentire videtur.

  • CARPE DIEM *
    Iulie 2021

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Munteanu Gina Nicoleta

Moldoveanca
Autor Gina Munteanu
4.08.2021

Drepturi de autor rezervate

De mă vezi azi cu rochiță
Vino bade la portiță
De mă vei vedea zâmbind
Să mă strângi bade cu jind
De mă vezi că-s rușinoasă
Iubește-mă, nu mă lasă
De mă vezi cu ochi plecați
De dor bade sunt uscați
Că-n pridvor te-am așteptat
Te prefaci că ai uitat.
Ai jurat, mă vrei mireasă
Cucoană la tine-acasă
Dar de-o lună te-ai topit
Pașii nu ți-am mai văzut.
Lasă c-o să vezi bădiță
C-o să mă mărit cu Ghiță
Are cai și oi destule
După ale mele calcule.
M-ai lăsat pentru Aglaia
Ce te frige”vorba aia”.
Oacheșă și castanie
Dar să facă nimic știe.
O să vină ziua când
Mă vei căuta plângând.
N-ai știut să mă păstrezi,
Tare mult o să oftezi.
Dacă-ai vrut altă guriță
Azi m-ai dăruit lui Ghiță,
Falnicul primar din sat
M-a cerut la cununat
Și-o să-i fiu bade soție
De-n inimă o să mă ție.
Mai ai timp până diseară
Să mă ceri, ca prima oară
Dar de mai greșești o dată
O să te salut din poartă.
Grijă mare puișor,
Cu moldoveanca nu-i ușor!

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 25Iulie

Locul doi,

Neliniști
    ~Cristina Ghindar Greurus~

Neliniști mă cuprind ca un ecou,
Iar SUFLETUL mă doare și îmi plânge.
Aș vrea să pot să mă mai nasc din nou,
ZÂMBIND, orice obstacol voi înfrânge.

Atâtea TAINE mă-nsoțesc pe drum,
PRĂPASTIA e parcă mai adâncă.
Neînțelese VREMURI sunt acum,
Dorul SĂLBATIC, sufletu-mi mănâncă.

CERNITE, zilele se scurg încet,
Mi-e teamă de ABIS și de ninsoare.
Mă resemnez VISÂND ca un poet,
În suflet, gingaș, înflorește-o FLOARE.

Se naște din speranță și-adevăr,
Din bucurie, cânt și împlinire.
O rup de-acolo și mi-o prind în păr,
Peste neliniști semăn fericire.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț