Zbor spre înălțimi

Finalul poveștii

Ține-mă strâns, ce dacă plouă
Să dansăm așa amândoi
Uitând de lume, uitând de toate
În universul întreg, doar noi doi

Și-n ritmul rotund al iubirii
Când totu-ntr-o zi s-a sfârși
Prin amintiri căutând, să găsim
Și ploaia și verbu’ a iubi

Ce dacă plouă, ține-mă strâns
Fără tine viața-și pierde sensul
Să trăim fierbinte clipa uitării
Noi doi și întreg universul

Doar noi singuri pe ringul de dans
O mie de ani, o clipă trăim
Universul în jur se-nvârte buimac
Să iubim, să iubim, să iubim!

Strânge-mă ,soarele-i acolo sub nori
În pieptul nostru-i un cântec sfios
Gândește-te, ca atunci când plecăm
Finalul poveștii să fie frumos

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

În palma inimii o să-ți fac casă

„O, iarba mea din toate mai frumoasă”,
Când vântul amăgirii te apasă,
În palma inimii o să-ți fac casă,
O să te-mbrac cu roua cea sfioasă…

„O, iarba mea din toate mai frumoasă”,
Când te pândește a tăcerii coasă,
Las visele maramă să îți țeasă,
Din fir de ploaie rodnică și deasă…

„O, iarba mea din toate mai frumoasă”,
Când de rugina vremii îmi ești roasă,
Te-ascund în primăvara de acasă,
Să nu te-atingă bruma dureroasă…

„O iarba mea din toate mai frumoasă”,
Când ziua ta-i anostă și pietroasă,
Alung o vorbă surdă și poroasă,
Las o perdea din amintire trasă…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ultimul pas

În palme strâng nisipul ce-a rămas
pe plajă-n urma ultimului pas,
pe care l-ai făcut în mers grăbit.
Mi-aș fi dorit să-ți fiu etern popas,
dar mi-ai șoptit, cu-o lacrimă în glas:
„iubitul meu, azi totul s-a sfârșit,
nisipul din clepsidră ni s-a scurs
și ce-ai în palme nu e de ajuns
nici încă unei clipe pentru noi.
Azi, anotimpul început în doi,
s-a incheiat, iubite, bun rămas „.
…
Și-n urma ta, cu sufletul zdrobit,
în umbrele ce mor spre asfințit,
sărut nisipul ultimului pas.

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

1.Trăim niște vremuri în care, mica dictatură a crescut într-o asemenea măsură că nu o mai încap hainele democratiei.
2.Toți ne naștem oameni, însă calitatea de OM trebuie dobândită.
3.Cu toții vorbim, dar nu toți putem fi și înțeleși, așa precum și multora ne lipsește capacitatea de a înțelege totul.
4.Când ceilalți vor pace iar tu ca un nebun vrei doar război, atunci sigur de sabie mori.
5)Renunțarea este înțeleaptă atunci când știi că este timpul să renunți.
6.Insistența în eroare este soră cu ridicolul.
7.Unele victime capătă statutul de erou, doar prin ignoranța altora, de a nu cerceta motivele provocatoare pentru care au ajuns victime .
8.Trăim niște vremuri în care, trebuie să ai grijă la orice cuvânt, pentru a nu supăra cumva „prietenii” cu opiniile personale.
9.Lumea este suma indivizilor, iar ceea ce trăim în societate este bumerangul acțiunilor sau inacțiunilor noastre.
10.Putem cenzura ușor cuvinte, dar nu trăiri!
11.De propria nepăsare nu te poate salva nimeni, decât plătind cu propria libertate.
12.Viața este doar o bătaie de inimă și uităm asta aproape mereu!
13.Nimic nu ne poate face mai mult rău decât cruda realitate ascunsă de frumoasele noastre iluzii.
14.Nu vei găsi niciodată ușa spre inimile celor care au aruncat cheile.
15.Când lași țara în paza lupilor chiar și măgarii le devin complici.
16.Suntem arbori cu ramuri de sentimente și emoții, ce-și au rădăcinile fixate în trecut, cu fructele prezentului și muguri de speranțe în viitor!
17.Cuvintele pot fi pansament pentru suflet, dar adevăratul medicament constă doar prin ceea ce facem.
18.Imaginația îmbinată cu speranța, amestecate cu o mare doză de naivitate, ne pot face viața un iad.
19.Prin cuvinte putem face orice, în fapte e dificil de respectat cuvântul!
20.Orice măgar prin răgetul său ne poate spune dovedi un singur lucru, că este doar un măgar.
21.Suntem căpitanii corăbiilor propriilor trăiri. Rezistăm multor furtuni atâta timp cât nu suntem debusolați de ceea ce se întâmplă în exterior.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iubire vegetală

În pânza zorilor, cuvântu-ți cântă,
Sub pasul meu ce-abia se mai coboară, 
O, iarba mea din toate mai frumoasă,
Tu crești din vis, din umbră și din stâncă.

Te simt cum arzi sub ploile din mine, 
Un foc ce nu se teme de nimic, 
Deși ești fir, ești vânt, ești colț de clipă, 
Rămâi în trupul lumii rădăcină. 

Tăcerea ta mi-e glas, mi-e rugă mută, 
Și-n foșnetul tău sacru mă îngrop, 
De m-ai primi, din muguri să renasc, 
Ți-aș fi o stea căzută-n ceasul nopții. 

Te-apleci spre moarte și spre nemurire, 
Un verde fir cu gust de infinit, 
Eu te iubesc în spasm și în tăcere, 
Ca pe un zeu ascuns într-un zenit. 

Și dacă vântul lumii te va frânge, 
Voi aduna cu palma visul tău, 
Iar în cădere, tu vei fi albastră, 
Iar eu voi fi pământul tău mereu.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Icoană-mi ești, femeie!

Te-am îmbrăcat în stele
să te culeg la noapte,
una câte una
și nu mai știu de-i vis,
orbit de frumusețe
te-am confundat cu luna!

Te-am îmbrăcat cu marea
să te culeg din perle,
una câte una,
să te adun șirag,
pe fruntea diafană
să-ți așez cununa!

Te-am îmbrăcat cu cerul
să te culeg sub pleoape,
una câte una,
să-ți sărut, frumoaso,
azurul prins în ochii
ce-și cântă-n liră, struna!

Și ți-am cules pădurea
să te îmbrac în frunze,
una câte una,
să-mi înflorești poiană
cu lăcrămioare-n sân,
parfumul să-ți adulmec
căci tu îmi ești icoană,
femeie, sau ești luna?

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Secret

Te-a agățat duios tăcuta noapte
cu dragoste de lebede fierbinți
și de atingeri tandre și de șoapte
care te-ajută astăzi să mă minți
*
Și porți pe buze cifre amuțite
când luna bea pahar după pahar
pe cer sunt stelele aghezmuite
spre mine sufli gerul tău și jar
*
În fiecare noapte o ninsoare
în fiecare zi un derdeluș
încerc să– ți țin poteca în picioare
dar te tot duci la vale pe ghețuș
*
De ce n-ai sta o clipă doar cu mine
de ce nu-mi spui că ai rămas cu el
de ce nu faci castel ci doar ruine
peste zăpezi rănite în duel.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

În versuri de mătase

Te-am cunoscut în clipa unui cântec,
Acolo unde florile-și deschid
Petala, peste cerul unui zâmbet…
La ora când duminicile ning
Corole peste chipul dimineții,
Când din potire cresc împărtășiri…
Te-am cunoscut în sâmbăta luminii,
Trecând ecoul șoaptelor prin mir.

Mi te-am privit așa ca pe-o minune,
Ca pe-un arhanghel fără de halou,
Coborâtor în lutul cel de viață
Mi-ai apărut în cale. Un erou
Cuminte și nebun, pictând poeme
Pe zidul de cetate fumuriu…
În mine-ți simt tăcerile boeme
Și-aripa ți-o cunosc! Nu e târziu!

E primăvară nouă-n burgul estic,
Îmbobocesc caișii prin curți fără stăpân,
E Martie în mine și te iubesc frenetic
În versuri de mătase brodate cu parfum!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

PE-UN PĂMÂNT DE HÂRTIE

Între noi, doar ninsori care vin, care trec,
Pe pământ, rătăcind, ochii tăi mă petrec;
Chipul tău, de-mprumut, o mai fi cum îl știu
Când în stele-mi citeai, până noaptea târziu?

Făceai pârtie-n nămeți, lăsând jocului pradă
Niște zeci de lopeți pentru un om de zăpadă;
Ochii mei de copil plăteau norilor vamă
Și cu sânge-n obraji te zideam, dragă mamă!

Te mai strig dar te-ai stins într-un clopot al sorții,
Ce-a bătut și-a-nviat balamalele morții;
Aș fi vrut să mă naști neștiut de cuvânt,
Să mă storc, cum te-ai stors, într-un pumn de pământ.

Mamă, câinele meu latră des, latră-n sus,
Parcă vede că ești undeva, und-te-ai dus;
Șocul morții-n ecou sună lung a turbare,
Legănând un pământ care urcă-n picioare.

Iarna plânge pe noi, fulguind în colinde,
Mă aleargă-un Crăciun și nu știu de mă prinde;
M-aș ascunde-ntr-un glob, într-un brad atârnat…
Fără tine și el, bradul meu s-a uscat.

Sunt și singur și trist, am în suflet polei,
Gerul nopții m-a stins, cum s-au stins ochii tăi;
Dă-mi un semn din pământ sau din cer, că ești vie
Și-ți promit să trăiesc pe-un pământ de hârtie.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Parnas

Mă desfrunzește somnul de vise despletite
Mă devorează foamea la cinele de taină
Si îmi usucă setea cămilele pornite
peste Sahara vieții purtând aceeași haină

Prin oaza de dorință se moare de nisip
Mă scol din naufragiul de lacrimi potopite
Si mã-ntâlnesc la colțuri cu mama lui Oedip
Printre statui de vată cu fețe obosite

Deci vă aștept prieteni să populăm Parnasul.
Pe-aici e întuneric și suntem foarte chiori
Golgota se destramă,se potignește pasul
Nu poți de-atăta moarte să te gândești că mori.

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț