Zbor spre înălțimi

La ora când mi-e dor de tine

Ce faci la ora când mi-e dor de tine,
Prin care mări de gânduri rătăceşţi,
De n-ai nici timp şi nu ai nici dorinţa
De-a te opri să te mai reculegi?

Pe unde-ţi este sufletul tău oare
Când slovele se încurcă-n mii de rânduri
Şi mintea-ţi rătăcită în uitare
Se agaţă fără voie printre gânduri?

Când stelele se scurg în călimară
Şi îţi aprind ofrandele iubirii
Uitate în noian de vise sparte
Ce bat în van la poarta nemuririi?

Ce faci la ora când cu larg de ape
Cu mii de dosuri în colţuri de coline
Cu pomii învăluiţi în dram de frunze
M-agăţ în van de ce nu-mi aparţine?

Ce faci la ora când aş vrea să fiu o frunză
Şi-n preajma ta să pot zbura puţin
Să-ţi pot sorbi cuvinte nerostite
Cu seva lor în veci să mă alin!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Păsări măiastre

Păsări măiastre
în vârful de ac,
În miez de noapte
se cos și tac…
Își plâng păcate
și veri fără ploi,
Se-ntorc fără vlagă
s-adoarmă în noi.
Semnale primesc
din vremuri străvechi,
Când purtam ie
și cireșe-n urechi,
Când scoarțe țesute
de mâini istovite,
Înveleau patimi
și trupuri trudite.
Perdelele gem
prăfuite de timp
Zărind o fereastră
spre alt anotimp.
Așteaptă-mpietrite
uși să deschidă,
Infinitul în palme
să îl cuprindă.

Versuri și pictură Liliana Răcătău
23 iulie 2022
Comori-Acryl pe pânză, 40/50cm, Disponibil

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Femeie, cântec duios

Cum vinul curge în pocal
Așa îți curge dragostea
Prin vene albe de coral
Și-mbrățișări de catifea.

Curg pletele viu colorate
În râuri albastre de dor
Purtând iertările în spate
Sub pașii uzi ai clipelor.

Curg fiori în zori de ziuă
Licărind a poezie,
Aripi ninse-n gând și rouă
Pe iubirea cea târzie.

Din voce îți curg lacrimi
Peste note de tangou…
Tremuri iar pe pat de patimi
De mistere și ecou.

Curg poteci de nemurire
Spre-altar de zbor luminos,
Să rămâi pod de iubire,
Femeie, cântec duios!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Te-aștept în vis

Te-aștept, în vis, în fiecare noapte,
Macar acolo să te pot iubi,
Tăcerile vreau să le schimb în șoapte
Și să te desenez în poezii.

Vreau să te cânt ca pe o partitură
Pe trupul tău, vioară sidefie,
Mi-e dor de a sărutului arsură
Furat în înserarea sângerie.

Mă doare clipa când nu-ți simt parfumul,
Plâng îngerii cu lacrimi de cristal,
Se risipesc iluzii precum fumul,
Pe țărm se sparge cel din urmă val.

N-ai înțeles ce mult mă doare cerul
De când luceferii-au căzut în lut,
Din macii timpurii mai mușcă gerul,
Aș vrea să-ți scriu, dar mi-e cuvântul mut.

Te-aștept în vis să mă săruți pe tâmple
Cu buze pângărite de păcat,
Am tot sperat minuni să se întâmple,
Când vei veni, voi fi de mult plecat.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

I L I E

Zburau gândurile, zburau
Spre stele-n cer se adunau,
Cu chiparoase parfumate
Mănunchi cu dorurile-mi toate!

Lacrimile cristale s-au făcut,
Pe frunze de flori au căzut
Şi cu mireasma lor în zori
Lumină azi, aleasă zi din sărbători!

Candela este în lumină
Şi nu se stinge niciodată,
Iubirea-mi care se închină,
Sărută chipul dealtădată!

Trimite candela o rază,
Spre chipul tu ce-i înrămat,
Eu mângâi poza luminată
Şi te privesc cu acelaşi drag!

Şi-ți împletesc îmbrățişări
Prin florile din coroniță,
Locul de -odihnă-n zi în zori
Stropit cu sărutări pe garofițe!

Doar gândurile-s tot pe drum
Şi-s cu Lumină ce e Sfântă,
Că ziua Ta este acum,
ODIHNĂ veşnică mie-n rugă!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

TRĂIEȘTE CLIPA!
Autoare: Carpe Diem

Ne mai împiedicăm
în câte-o piatră,
ne mai împotmolim
pe-un prag de lut,
ne prea zădărnicim
crezând în soartă,
ne dăm prea lesne
sufletul tribut,
mult prea ușor
cădem în neputință,
mult prea curând
lăsăm armele jos,
uităm prea des
recursul la ființă
și mult prea mult
citim totul pe dos,
prea superficiali
privim în urmă,
prea neîncrezători
spre noua zi…
Un vis ia aripi,
altele se curmă…
Trăiește clipa!
Ești, pentru a fi!

• CARPE DIEM *

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

ÎNTOARCE-TE LA MINE

Ai rătăcit prea mult, hoinar poet
Şi viaţa-ţi pare fără rost, pierdută,
Întoarce-te, iubirea ta-i un front,
Ai obosit să aperi o redută.

Întoarce-te din tulburate mâri,
Corabia ţi-e frântă şi catargul,
Destul sirenele te-au alintat,
Îţi sunt ultimul port, tu uită largul!

Întoarce-te la mine în amurg
Din lumea ta de dincolo de stele,
Eu îţi sunt muza strofelor de dor,
Tu eşti stăpânul visurilor mele.

Şi eu am obosit să-ţi vin în vise,
Pe braţul tău cu drag m-aş odihni,
Revino-mi, să ne pierdem împreună,
Întoarce-te şi nu mă părăsi!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Cuptor
Autor Rotariu Dorel

Se stinge lanul de porumb,
Noroc că-i văl de colb pe el,
Cuptor cu soarele-i rotund,
Topește viul până-n cer…

Nu-i nor, nu-i vânt pe-ntinsa zare,
Stă timpul parcă-ncremenit,
Doar ciocârlia-n depărtare,
Ceartă norocul asfințit.

Vibrează cerul parcă fierbe,
Grâul în lanuri stă spășit,
În stropi miraculoși mai crede,
Mai vrea să crească spre zenit!

Femei cu gânduri încâlcite,
Apar pe drumul prăfuit,
Găleți cu apă duc grăbite,
Răcoare-n cuibul mult iubit!

De nori, de fulger, toată firea,
Imploră cerului răspuns,
În depărtări, doar ciocârlia
Norocul ceartă tot mai sus!…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț