IANUARIE
Împodobită-n mantie-argintie
Cu stele mii țesute-n broderie,
Ianuarie, din aștri se desprinde
Și-ntreaga zare-n brațe o cuprinde.
Peste văzduh în haină cristalină
Revarsă lin petale de lumină
Și-așterne-un strat din albul ei feeric
Pe frunțile pătrunse de-ntuneric.
Venită-i parcă să albească glodul
Pe care-l poartă-n suflete norodul,
Să-i mulțumim cu plecăciuni curate
Minunii cu priviri imaculate!
Mirela Cocheci
Redactor șef: Camelia Boț
Lacrimi de dor
Îmi plouă cu lacrimi din doruri nestinse,
Se scurg de sub pleoape și cad pe pământ,
Apuse iubiri mă mai bântuie-n vise,
Deșarte iluzii se-mprăştie-n vânt.
Ninsoarea din urmă îmi cade pe umăr,
Prea rece mi-e iarna și noaptea prea grea,
Prea iute trec anii, nu știu să-i mai număr,
Un strop de tăcere și liniște-aş vrea.
Prea negru e cerul și stelele-s stinse,
Îngheață și timpul sub gerul cumplit,
Mă poartă visarea pe zări necuprinse,
Aș vrea să îți spun cât de mult te-am iubit.
Prea greu mi-e cuvântul, privirea mi-e goală,
Mă doare trecutul, să-l uit nu am cum,
Cu capul aş vrea să stau în a ta poală,
Să-mi fii adăpostul la capăt de drum.
Aprinde-mi, iubito, o lampă-n fereastră,
Prea lungă e calea și sunt obosit,
Să facem din iarnă o lume a noastră,
Așteaptă-mă-n poartă cu un bun venit.
Cătălin Iancu
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
CASA PĂRINTEASCĂ
Marin Rada
Miroase a tămâie
în pridvor
și îngerii vin seara
să se culce,
lumina casei
a rămas sub nor ,
părinții dorm în cer
un somn mai dulce,
În locul lor,
vin îngerii acasă,
prin nici un colț
nu e singurătate,
o candelă,
parfumul vechi
își lasă
și liniștea
se-așterne-n praf
pe-o carte…
E viața lor
între pereți culeasă,
și casa
e cu soarele-n pridvor,
de-aceea îngeri vin
seara la masă
și-a doua zi
iar li se face dor.
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Când nu îmi ești…
Violetta Petre
Când nu îmi ești, mai moare o simfonie-albastră, pe clape de piane ce șchioapătă-n diezi
Și mi te-aduc, iubite, în amintirea noastră, ca să te cânt pe note și-n note să mă vezi,
Ca pe o nostalgie din zborul alb de fluturi ce își acceptă clipa de efemer extaz,
Așa cum dinspre tine, valsează absoluturi, când evadezi în mine prin ziduri de-Alcatraz…
Când nu îmi ești, tăcerea își țipă neputința de-a glăsui chemare și o aud doar eu;
N-ajunge pân’ la tine și grea ne e sentința de-a nu avea Cuvântul lăsat de Dumnezeu…
Când nu îmi ești, iubirea îmi pare o himeră, ce-și flutură iluzii prin universuri reci,
Pe unde găuri negre, alimentând confuzii, te-ademenesc demonic, când înspre mine pleci…
Când nu îmi ești, poeme se zbat pe verticală, însângerând pământul cu iambi și cu trohei
Ce șchiopătează-agonic pe margini de vocală încarcerată-n marea din ochii-albaștri-ai mei…
Când nu îmi ești, se-ncuibă-n secunde-adinamia și-un anotimp acromic mă-mbracă-n incolor,
Nu mai exist, iubite, m-apasă acalmia bemolilor sihaștri ostracizați de dor…
Când nu îmi ești, mai pleacă un cer înspre-nceputuri și stele cad ilogic, stupid de jos în sus,
Arhanghelii-și îngroapă în așternut de luturi remediul pribegiei din sânge de Iisus…
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
ARIPI DE ECOU
Marian Florentin Ursu
Noi am rămas mereu copii
Nu te mai ştiu , nu mă mai ştii
De-atunci…
Ne-am mai schimbat într-adevăr,
Din muguri verzi în flori de măr
Şi-n spini
În primăverile prea reci
Eu te rugam să nu mai pleci
nicicând
Şi te zăream printr-un halou
Cu aripi albe de ecou
Şi vânt
Acum oraşul mi-e străin
Şi cad toţi crinii din senin
Uşor
Şi cred că pașii peste timp
Sunt lacrimi calde pe nisip,
Când dor
Un vis din anii de liceu
Revine blând în somnul meu
Şi-apoi,
Se mistuie-n parfum de tei
Şi ia cu dânsul anii mei
Şi-ai tăi
Se scurg clepsidrele din noi
Pe-un drum ce duce înapoi
Mereu,
Nu te mai ştiu, nu mă mai ştii
Dar am rămas nişte copii
Şi tu,
Şi eu
Redactor coordonator: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Diagnostic prezumtiv
Petre Poștașu
L-am cunoscut dar nu îndeaproape,
Știam cumva că-i singur pe pământ,
Că n-are nimeni milă să-l îngroape
Și i-am săpat cu mâinile mormânt.
Eu nu-l știam pe el atât de bine,
Puteam să-l las, să-mi văd de drumul meu;
Dar a murit privindu-mă pe mine
De parcă îl privea pe Dumnezeu.
I-am pus o cruce și o lumânare,
N-am scris pe ea nimic, că n-am știut
De unde vine și ce nume are
Și-n viața lui ce drumuri a bătut.
Aveam puține, despre el, în minte:
Era tăcut și cam însingurat,
Mergea proptind privirea înainte
Și-l stăpânea un fel de tremurat.
Șoptea cumva că nu-și aflase locul,
Că printre semeni nu s-a regăsit
Și tot șoptind își blestema norocul;
Și gâfâia cu glasul răgușit.
Trăia cumva înconjurat de lume,
Dar nu avea nici umbră nici destin,
Era așa un nimeni fără nume,
Iar lumea toată îl vedea străin.
Îmi amintesc că mai cădea pe stradă,
Aproape toți treceau nepăsători…
Dar și acei ce se opreau să-l vadă
Se întorceau apoi la drumul lor.
Atunci, când moartea lui avea să vină,
Se prăbușea. L-am prins și m-a privit
Cum ar privi o ultimă lumină.
Și gata, vremea lui s-a irosit…
Murise bietul om de nepăsare,
Ucis de fiecare dintre noi,
Se prăpădise într-o lume care
Îl ocolise ca pe un pietroi.
Iar medicul ce-i ștampilase moartea
Pusese diagnostic prezumtiv:
Sunt semne clare că societatea
Nu îl prevede în dispozitiv!
Redactor coordonator: Mirela Cocheci
Redactor șef: Camelia Boț
Pe o stampă de argint
Cresc în palma mea vecernii,
Stihuri vechi în gânduri noi,
Invocând pe struna iernii
Rugăciune pentru doi.
Rătăciți pe drum de humă,
Pașii toți au amuțit,
Ochiul meu mai cată urmă
Pe poteci de infinit.
Ascultând pe la răspântii
Un ecou demult știut,
Glasul drag, în albe mantii,
Mă-mpresoară din trecut.
Fantomatic, sănii umblă
Prin omătul amorțit…
Două umbre se sărută
Pe o stampă de argint.
Chipul lunii se scufundă
În al lacului potir,
Ascunzând în unda surdă
Picătura de safir.
Tac, și-n mine urlă fiare,
Lupi flămânzi de-mbrățișări!
Cresc în sufletu-mi vecernii,
De atâtea renunțări.
Daniela Konovală
Redactor coordonator: Mirela Cocheci
Redactor șef: Camelia Boț
Lasă iarna
Lasă iarna să ne ningă, să ne țină prizonieri,
Să fim numai noi, iubito, într-un loc uitat de timp,
Să nu mai privim în urmă, să uităm ce-nseamnă ieri,
Să ne fie iarna asta cel din urmă anotimp.
Lasă iarna să ne ningă, urma să se risipească,
Nimeni să nu știe drumul către cuibul nostru-ascuns,
Sub privirea ta senină sufletul să-mi înflorească,
Nu vreau să ne mai frământe întrebări fără răspuns.
Lasă iarna să ne ningă flori de gheață la fereastră,
Totul este alb, iubito, ca o aripă de înger,
Se aude-n depărtare cânt de pasăre măiastră,
Pe a buzelor dulceață mii de sărutări îți sânger.
Lasă iarna să ne ningă, să aprindă stele-n cer,
Sub a nopții feerie să ne prindă somnu-n brață,
Luna a-nghețat pe boltă sub al iernii aspru ger,
Risipește flăcări vii pe întinderea de gheață.
Cătălin Iancu
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
O PARTE DE SUFLET
Marin Rada
Îmi imaginez
voluptatea trupului tău
în apele somnului,
căldura mâinilor
și dorința
în care se dărâmă prejudecăți
și contraste…
Sufletul tău se trezește
dintr-un somn adânc,
poate din altă viață,
dorul de libertate
capătă sens
peste umerii dezgoliți,
îmi imaginez că numele
cu care îți întorc
din drum, dragostea,
este un legământ
de credință,
La prima atingere
a retinei,
imi vând trupul meu
pe nimic,
tu nu renunți
la coroana ta de regină
și accepți să se vadă,
între început și sfârșit,
o parte din sufletul meu…
Redactor coordonator: Mirela Cocheci
Redactor șef: Camelia Boț
Ninge din rai
Iuliana Cozma
ÎNGERII ZBURÂND în noapte
Printre fulgii ALBI și moi
Răscolesc FRÂNTURI din carte
Și colindă pentru noi.
Lerui-Doamne, GLASUL blând,
SOMNUL nostru ni-l veghează
E Crăciunul pe pământ
FLORI de gheață luminează.
Într-un ceas TÂRZIU apare
Rază blândă de lumină
Surprinzând orice SUFLARE,
Sărbătoarea e creștină!
Stelele din cer sclipeau,
Noaptea plină de mister
Prin troiene voci CÂNTAU
Sfânt colind și lerui-ler!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 