Premiul special 25August cu Anatol Covalli

Adevãrata iubire

de Anatol Covalli

Adevãrata iubire nu poate
sã se preschimbe-n uitare nicicând.
Chiar şi-o fãrâmã din ea va rãzbate
din al tãu suflet, spre viaţã, oricând.

Doar dac-a fost pe nisip înãlţatã
din îndoieli, gelozii şi-ntrebãri
riscã sã fie de vreme surpatã
şi spulberatã-n imensele-i zãri.

Când ai iubit pãtimaş şi fierbinte
nu poţi urî pentru-un vis spulberat.
Îţi va rãmâne de-apururi în minte
tot ce a fost minunat şi curat.

Urând fiinţa odatã iubitã
pe tine însuţi de fapt te urãşti
vãzând cã dragostea-ţi neţãrmuritã
a fost mereu o poveste cu mãşti.

Ura începe din alte izvoare,
are alt aer, alt cer, alt pãmânt,
n-are-nceput, nici sfârşit şi apare
acolo unde nimic nu e sfânt.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Viorica Floroiu

VARA MEA ~Viorica Floroiu~

O, vara mea cu rochie de aur
Brodată-n roșul macilor din grâu,
M-ai răsfățat în cântece de graur
Și cu murmurul apei din pârâu.

M-ai adormit în glas de ciocârlii,
M-ai învelit cu floarea de salcâm,
O, vara mea, te-am așteptat să vii,
Și pleci cu-alai de păsări pe-al tău drum.

Tu iei cu tine greierii, cobzarii
Care-mi cântau prin codru plin cu stele,
S-au întristat îngălbeniți, arțarii
Că nu mai văd pe crengi, mierle și turturele.

Pe-arcușul unui greier a poposit din zbor
O frunză tristă desprinsă din ram,
Vântu-a dansat cu ea valsul nemuritor
Apoi sa-ntors și mi-a bătut la geam.

O, vara mea, spre cer ochi-mi țintesc
Și văd ocean de aripi mișcătoare,
În care mii de stele strălucesc
Făcand plecarea ta, o sărbătoare.

28.08.2021
VERSURI VIORICA FLOROIU
IMAGINE INTERNET

Redactor șef Camelia Boț

Flori Cristea

Tablou absurd ~Flori Cristea~

Se puseseră de-a latul niște semne de-ntrebare,
Cozi de seceri lungi, albastre, ce tăiau consoane-n două,
Încercai să le lipești, adunând cu disperare,
Din gerunzii despicate, o semantică gri. Plouă.

Plouă iar, ca și în ziua când m-ai împușcat în grabă,
Glonțul vorbei se-nfipsese-n cortex, și a și rămas,
Într-un fel de comedie, ploaia-i ultima silabă,
Două vâsle nesincrone, limbile din vechiul ceas.

Ce tablou! Se scurg pe pânză sentimente-amestecate,
Tremură penelu-n mâna unui pictor decrepit,
Pe un poligon, soldații strâng cartușe explodate
Și le-așază geometric, câmp minat, pictat pepit.

Un război absurd desigur, fără fală, fără miză,
Toți perdanți, ce ironie! Noi ne-ntrecem în tăceri,
Orologiul bate scurt azi, pentru ultima repriză,
Premiul? Două drumuri care nu duc, iată, nicăieri.

17 august 2020

Redactor șef Camelia Boț

Poezia zilei 2August cu Adriana Rușăteanu~

NU SUNT CE PAR… ~Adriana Rușăteanu~

Nu sunt ce par a fi!
Sunt mult mai mult de-atât.
Sunt ora dintr-o zi,
Silaba din cuvânt.

Sunt roua dimineții,
Care sărută floarea,
Sunt însăși sarea vieții,
Sau, zilei, înserarea.

Nu sunt ce crezi că știi!
Sunt mult mai mult de-atât.
În nopțile târzii
Eu sunt răspunsul mut.

Eu sunt tăcerea lumii,
O inimă ce bate
Și sunt argintul lunii,
Ce-a răsărit azi-noapte.

Nu sunt ce crezi că vezi!
Sunt mult mai mult de-atât.
Sunt floarea din livezi
Și fructul când e crud.

Sunt ploaia care cade,
Udând întreg pământul.
Sunt lacrima ce arde,
Când a murit cuvântul.

Nu sunt ce crezi c-auzi!
Sunt mult mai mult de-atât.
Eu îți nasc dimineți,
Pe trupul de pământ.

Sunt vântul care-adie,
Să-ți răcorească pleoapa,
Un puf de păpădie,
Suav cum este clipa.

Sunt morții, antidotul…
Nu sunt ce par, sunt….. TOTUL!

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

DIALOGURI POETICE- EXERCIȚIU LITERAR condus de Mihaela Avram 29August

29 august 2021

Nu-ți poți alege timpul nici unde te vei naște,
Nu-ți poți înfrânge dorul nici zborul suveran,
Și-a cerului enigmă n-o vei putea cunoaște
De n-ai simțit pământul sub talpă de țăran...
(Ștefan Olaru)

Iar când, spre zori, lumina e zvâc în întuneric,
Și un cocos zbate în orologiu, viersul,
Țăranul se trezește și sufletul eteric
În rouă și-l înmoaie și firii îi dă ghesul.
(Pande Ionuț)

Și-a pus pecetea timpul și dorurile toate
Pe chipul ars de soare și răcorit de vânt.
Dar din privirea-i caldă de-a pururi va răzbate
Lumina ce sfințeste, iubirea de pământ.
(Maria Poiană)

Nu poți culege roade, nici semăna pământul,
Nici glia strămoşească s-o ari an după an
Şi n-ai să ştii vreodată ce taine-ascunde vântul,
De n-ai simțit ce simte un suflet de țăran..
(Violeta Andrei Stoicescu)

Redactor, coordonator Mihaela Avram

Redactor șef Camelia Boț

Poezia zilei 11August cu Mira Minu

Îmbinare

  • Mira Minu-

Mă așez pe țărm de mare și privesc intens …
Soarele, cum lung răsare, ca un foc imens!
Parcă mie îmi vorbește, încă de cu zori
Și mă cheamă mai aproape, mă cuprind fiori …

Parc-aș ști cum să-l întâmpin, poate dintr-un vis …
Unde eram însăși marea, într-un paradis!
El îmi ridica în slavă, cu-n sărut, un val
Și-apoi altul, era totul… ca un ritual!

E-o-mbinare uimitoare, nu mă mai frământ,
Căci o liniște cuprinde apă și pământ!
O lumină îmi alină sufletul, adânc,
Parc-aș fi nemuritoare, grijile mi-arunc!

Am în inimă comoară de surâs zeiesc
Al acestui astru sacru…Pot să nu-l iubesc?
Pot să mă desprind o clipă, nu e foarte greu…
Dar înghețul mă ajunge și mă-ntorc mereu!

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 28August cu Pande Ionuț

Basarabie!
~Ionuț Pande~

Basarabie, Moldovă,
Arde-n mine astă slovă,
Cât e focu-n suflet pară,
Libertatea, floare rară!

Ești acum independentă,
Dar Unirea e scadentă,
Ce-au visat vechii cu toții
Nu pot făptui nepoții!

Basarabie, Străină,
România e haínă,
N-a făcut ce vor străbunii,
Arde-ne-ar Iadul păgânii!

Și când Tartaru-o să joace
Peste tigve, tu, măi, drace,
Bea-ne sângele cu paiul,
Pân’ s-aprinde în noi baiul!

Poate ne-om schimba vreodată
Firea asta obsedată
De hoții și lăcomie,
Fi-ne-ar de cap să ne fie!

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 23August cu Mirela Șoimaru

CA RACII ~Mirela Șoimaru~

S-au scuturat toți trandafirii,
căci toamna-i mult prea timpurie…
Ploi cad ca lacrimile firii
într-o grădină purpurie!

Castanii-s frânți în rădăcină
și–n frunza lor e-o mărturie
de neputință, nu de vină,
că și-au pierdut din bucurie!

Totu-i anost, fără culoare,
când toamna nu se mai dezminte,
frunza-i pișcată de paloare,
iar clipa-i galbenă și minte!

Chiar și lumina e puțină,
când toamna scutură copacii…
Ne-ntoarce timpul la rutină,
iar noi ne comportăm ca racii!

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Poezia zilei 29August cu Geta Lipovanciuc

CE MULT ȘI CE PUȚIN! ~Geta Lipovanciuc~

Ce mult vibrează-un suflet de femeie,
Iubit, măcar puțin, că-i e de-ajuns,
Se-aprinde-n foc nestins, dintr-o scânteie,
Nu pune întrebări, când vrea răspuns.

Și ce puțin cerșește: s-o cuprindă,
Ea firavă fiind, feroce braț,
Iar gândurile lui să o surprindă,
S-o-ncingă-n dezmierdare, cu nesaț.

Ce mult s-ar bucura să o alinte,
Cu răsfățări pe toți i-a-ndătinat,
Dar n-a râvnit, nici măcar pe-un dinte,
Să-și pună vreun profit din suspinat.

Și ce puțin: doar, uneori, o vorbă
I-ar șterge din regretul că-a greșit,
Dar deseori săgeți răsar din torbă
Și iar se frânge pieptu-i moleșit.

Ce mult ar face, doar să n-o încurce,
Ar izvodi scutire de păcat
Și s-ar ruga, doar nimeni să n-o spurce,
Alt strai găsindu-i celui dezbrăcat.

Și ce puțin ar vrea, atunci când sânge
Țâșnește-ntre-ale sufletului bolți,
Să o întrebe simplu: de ce plânge?
Sătulă-i de scrâșnit etern de colți.

Ce mult ar vrea ca, singură-n tăcere
Să depene pe rafturi gândul ei,
Căci rânduiala pentru ea-i plăcere,
Macabru-i jupuitul dur de piei.

Și ce puțin: arar să-i scalde ochii
Privirea-ți oglindită-n două mări.
I-ar fi destul și-un șorț sau două rochii,
Să nu mai pună alte întrebări.

Ce mult și ce puțin mereu dori-vor
Femeile, să-și sece din năduf.
În văl nestăpânit de cruntul vifor,
Doar fulg plăpând rămâne-vor, un puf.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Andreea Văduva

Prin cătune părinți plâng…
~Andreea Văduva~

Prin cătune părinți plâng,
Uitați de fii, de fiice,
Plecați în lat, plecați în lung,
Palate să-și ridice…

Aduși de șale și bătrâni,
Niște orfani pe lume,
Așteaptă zile, săptămâni,
Un telefon să sune…

Printre uluci îi vezi trudind,
Pentru un fir de ceapă,
Iar pe pământul aburind,
O lacrimă le scapă…

Spun „Bună ziua!” tuturor,
La om, potaie, soare,
Poate îi văd pe plozii lor,
Venind din depărtare…

Și uite-așa, anii se duc,
Se duc fără să-i simți,
Dar ei, aceiași singuri-cuc,
Se mint fiindcă-s părinți…

Redactor șef Camelia Boț