Dacă te-aș mai iubi
Lina Blum
Dacă te-aș mai iubi
știu eu…
în ce frânturi de vreme
aș renunța la umbre
ce odinioară
au fost străjeri
în visele de-o clipă
dacă te-aș mai iubi
în alt popas
în altă abordabilă durere
aș desfrunzi pădurea
de amintiri
să nu te mai pot pierde
dacă te-aș mai iubi…
dacă te-aș mai putea iubi!
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Și trăiesc.
de Petre Poștașu’
Eu nu plâng, cum toată lumea plânge,
Lacrimând sau suspinând a jale.
Mie plânsul mi s-a risipit în sânge
Și spre inimă își face cale.
Și-astfel plâng când inima îmi bate,
Răzvrătită până sus în tâmple,
Pentru ce-am pierdut și pentru toate
Câte nu a fost să mi se-ntâmple.
Însă știu să plâng de bucurie
Pentru un miros de primăvară,
Pentru câte pot să mă mângâie,
Și-astfel plâng cu inima ușoară.
Eu nu țip, căci plânsul nu se țipă,
Nu se azvârlește prin zăbrele.
Eu zidesc în fiecare clipă
Un castel, cu plânsurile mele.
Eu nu plâng ,,de-a plânge” niciodată,
Trebuie să simt un fel anume,
Ca să-mi facă inima să bată
Într-un plâns, pe care să-l consume.
Numai plânsul știe să mi-o-ndemne,
Ea, să bată, de la el învață.
De n-aș plânge, aș muri pesemne,
Negăsind un țel să fiu în viață.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
O SĂ TE-AȘTEPT
Eu, ți-am aprins o lampă la fereastră
Ca să nu pierzi cărarea către mine
Și te doream privind la bolta-albastră
Topindu-mă de dor, gândind la tine.
Deschisă-i poarta! Nu am pus zăvorul
Te-aștept în prag să vii să mă iubești,
Iederă, să îmi fii, să-mi încolăcești dorul
Cu sărutări fierbinți, trupul să mi-l trezești.
Te voi primi la mine în odaie
Și îți voi dărui iubiri promise…
Și voi menține-a dragostei văpaie
În sfumaturi de sentimente-aprinse.
O să-ți citesc poeme de iubire
Despre dragostea noastră o să scriu,
Lumea din jur să afle cu uimire
Că noi ne-am întâlnit, c-o viață mai târziu.
Versuri Viorica Floroiu
30.01.2022
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Continua prefacere
În poiana înstelată a sorţilor,
în miezul nopţilor,
cu vorbe nespuse
dragostea noastră începuse.
Acolo, ne aşteptau culorile
din toate florile,
să ne palpăm în suflet trupurile,
să ne refăurim mângâierile,
şi să stilizăm cu îmbrăţişări zorile.
Pe potecile nopţilor
cu vorbe calde şi blajine
din izvoare creştine,
mă îmbiai să-ţi vorbesc,
cu fuiorul norilor să te ispitesc
şi să-ţi cer ajutor,
ca să te întrepătrund cu dor,
cu mâinile pline de amor,
până în cel mai profund fior,
ca din tălpi să ne crească rădăcini,
trupurile să ne devină tulpini,
crengile să ne crească din mâini
cu mugurii şi cu foile
odată cu ploile
care ne zugrăviseră cu licuricii stelele
pe toate luncile şi pe toate văile.
Totuşi, nu te vedeam clar
în carnavalul lumii crepuscular,
printre comorile din astre
din cerurile albastre,
dar, simţeam cum
miroseai a parfum
şi mimai zborul gâzelor
şi-mi gustai dulceaţa buzelor.
Şi eu mistuit de continua prefacere
mă desluşeam mai greu,
de parcă aş fi fost băiat de liceu
şi nu meşter olar,
şi cu atât mai puţin cărturar,
care prin poiana înstelată,
cu miezul nopţilor înmiresmată,
te-ar fi ţinut pe tine de mână
şi-ar fi ţinut în braţe un vlăstar
pe sub cerul decorat în altar
cu vaietele lumii plecate-n ţărână.
GHEORGHE AVRAM, S. d., 27-04-2022, 118.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
N-am să m-ascund
Autor: Adrian George Itoafă
……………………………
Rămas-am în adânc de rană ce inundă
această glie înrobită în sicrie,
un soare ce lucește-i o solie a clipelor
ce mă zidesc în colivie,
n-am drept să-mi apăr trupul, nici țara,
pe-afară corbi bolșevici, seamănă teroare,
iar prunci se ascund în foste pântece umane,
văd chipuri ciuruite și răniți ce lăcrimează sânge,
n-am să m-ascund când mame stau jelind la cruce,
n-am să m-ascund la infinit, satană.
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Sufletul mi-e cruce
Cornelia Gheorghe
Șterge-mi lacrima din vers
Când lovită-i de durere,
Scutură-mi din Univers
O carafă de putere.
Păcatele să le-arunci
În marea învolburată
Prin lumină și porunci
Îmi îndreaptă viața toată.
Fruntea stropește-mi cu mir,
Ramul de măslin pe umeri
Să mă-nvăluie-n zefir,
Dezbrăcat de frici și temeri.
Doamne, sufletul mi-e cruce,
Clopot, dor și închinare,
Când ajung la o răscruce
Din durere, fă-mi cărare!
Și-n a inimii aortă
Pune-mi un strop de răbdare,
Pe un drum de ceară-mi poartă
Ruga mea, în neuitare.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Fă-mă Doamne…!
Peste satul meu cel viu,
S-a întins această țară
Fă-mă Doamne bidiviu,
Să pot duce-a ei povară!
Mă ofer transfer din om,
Fă-mă vită de ocară,
Într-un circ cu majordom
Ce înghite foc și pară!
Între aleși eu nu am loc,
Că le-articulez cuvinte,
Obraz n-au nici minte, ioc,
De-aș fi cal i-aș lua-n copite!
Fă-mă Doamne praf de pușcă,
Să îi tun pe cei din frunte,
Și-apoi să fiu pus în cușcă,
Și împrăștiat pe-un munte!
Fă-mă Doamne tot ce vrei,
Fă-mă fără de sfială,
Fă-mă „Curte cu căței”,
Dar și…Constituțională!
Fă-mă „Împărat și proletar”,
Reunește-n mine simțuri,
Să fiu…neștiut parlamentar,
Țara s-o sporesc cu zimțuri!
Să trudesc făcând la soamne,
Pe fotolii fine-n piele…,
Ție ți se închină Doamne,
Și la ce au în izmene!
Doamne-n pensii speciale
Să-i cufunzi, să-i protejezi,
Că îți cântă osanale,
Când îs beți și când îs trezi!
Doamne, a tot ce-i rău în țară,
Pune vina , tot pe mine și pe noi
Să paștem iarbă că-i vară,
…Dar eu vreau să fiu moroi!
Și-am să ies din țintirim,
Să-i înțarc cu spaima morții,
Doamne ție-ți mulțumim
Că ne ții în frunte hoții!
(*)
Zic: Ia-i la tine…că-i mai bine,
Du-i pe toți în Rai deodată,
Și-astfel Sfinte, din ruine,
Scoatem România îndată!
Ionel Rusu Cuvin Arad România!
5 Mai 2022.
ROMÂNI -Azi, 5 Mai, este ziua morții Împăratului Napoleon (1769- 1821)
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
URME DE PAȘI
Pașii mei pe drumul vieții,
Lasă-n urmă numai semne.
Chiar dacă prin voia sorții,
Vor fi șterse apoi de vreme.
Se va șterge amintirea,
De parcă nici nu aș fi fost.
Dar cât sunt încă pe lume,
Pe drumu-acesta am un rost.
Nici un pas nu-i la-ntâmplare,
Nici o fapta nu este-n plus.
Într-o lume atât de mare,
Am credință doar în Isus.
Și la fel precum o dată,
Petru, Doamne, ți-a cerut,
Vreau și eu să merg pe apă,
Dacă nu îți cer prea mult.
Vreau ca brațul tău puternic
Să mă-nconjoare ca un scut.
Și când ar fi să mă-mpiedic,
Te rog să nu mă lași căzut.
Pașii mei și pașii Tăi
Vor lăsa în urmă semne
Și iubirea dintre noi,
N-o va șterge nici o vreme.
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Muzei mele
Îmi ești Muză și iubită
Îmi ești vis și fantezie
Îmi ești inima mea frântă
Ce-ți aparține numai ție.
Din zori și până în noapte
Gândul meu e doar la tine,
Însă tu îmi ești departe
Oare îți e dor de mine?
Cu chipul tău ce-l îngeresc
Și-atât de multă noblețe
Cum oare să nu te-ndrăgesc?
Cu atâta frumusețe !
Ești parfumul din grădină
De la flori înmiresmate,
Tu îmi ești a mea Regină
Ești și visul meu din noapte
Știu că ai sufletul pustiu
Și tânjești după iubire,
Iar că îți voi reda o știu
Dreptul tău la fericire!
Însă calea nu-i ușoară,
Este plin de spini și glod,
Să te iubesc, este doară
O viță fără nici un rod.
Și sunt inundat de gânduri,
Oare ce cale să aleg?
Ca o floare dintre rânduri,
Ce-a aleasă, să o culeg.
Și să îi ofer iubire
Apoi s-o strâng la pieptul meu
Și un strop de fericire
Să-i dăruiesc mereu, mereu.
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Olivo potato
Tutti gli anni ti vanno a trucidare,
e tu, piangi silenzioso,
mille volte hai taciuto il tuo dolore
per renderti la vita migliore…
Sempre tenace,
armato con una volontà di ferro
tramandando i tuoi frutti
alle generazioni a venire,
rimani impassibile davanti alla malvagità
del uomo…
Sarò come te!
Non mi arrendero mai,
mi alzerò ogni giorno
dalle sofferenze,
guardando il cielo.
Ciò che è in me, è tenero e delicato,
le anime lo deridono a morte,
ma sarò come te…
indistruttibile come il tuo essere,
riconciliante, paziente
genero nuove foglie,
da rami mille volte massacrati
e a dispetto di ogni pena
rimarrò innamorato della vita stessa.
Măslin tuns
În fiecare an ești tuns,
și tu plângi în liniște,
de mii de ori ți-ai tăcut durerea
pentru a avea o viață mai bună…
Mereu vigilent,
înzestrat cu o dorință de fier
dându-ți fructele generației
care vine,
rămâi nemișcat înaintea
răutății omului….
Voi fi precum ești tu!
Nu voi renunța niciodată,
mă voi ridica în fiece zi
din durere, privind cerul.
Tot ce este în mine,
e tânăr e delicat,
sufletele râd până la moarte,
dar, voi fi precum ești tu…
indistructibil ca și sinele tău,
împăciuitor, cu răbdare voi
naște frunze noi,
pe ramurile care de mii de ori
au fost masacrate,
în fața fiecărei pedepse,
voi rămâne îndrăgostit de însăși viața.
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 